CAPITOLUL 30
Iov plânge nenorocirea lui.
l. Iar acum am ajuns de
batjocură pentru cei mai tineri decât mine şi pe ai căror
părinţi îi preţuiam prea puţin, ca să-i pun
alături cu câinii turmelor mele.
2. Ce aş fi făcut
cu puterea braţelor lor, odată ce vlaga lor se dusese
toată?
3. Din pricina
sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei
mânţcau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia
pustie şi jalnică.
4. Ei culegeau ierburi de
prin mărăcini şi pâinea lor era rădăcina de
ienupăr.
5. Erau goniţi din
mijlocul oamenilor şi după ei lumea urla ca după nişte
hoţi.
6. Drept aceea, au ajuns
să se aciueze pe marginea şuvoaielor, prin găurile
pământului şi prin văgăunile stâncilor.
7. Zbiară prin
hăţişuri, stau grămadă pe sub scaieţi.
8. Neam de oameni
ticăloşi, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe
care le arunci din ţară!
9. şi
astăzi, iată că sunt cântecul lor, am ajuns basmul lor.
10. Le e groază de mine, s-au
depărtat de mine şi pentru obrazul meu n-au făcut economie cu
scuipatul lor!
11. Cel ce şi-a
deznodat ştreangul robiei mă asupreşte şi tot aşa
cel ce şi-a scos zăbalele din gură.
12. În dreapta mea se
ridică martori potrivnici mie, în cursa lor au prins picioarele mele
şi şi-au croit drumuri împotrivă-mi.
13. Au dărâmat poteca
mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace şi
nimeni nu le este stavilă.
14. Ca printr-o
spărtură largă, ei dau iureş şi în
dărâmături se tăvălesc.
15. Mulţimea spaimelor s-a întors asupra mea,
slava mea au gonit-o ca vântul şi izbăvirea mea a trecut ca un
nor.
16. Şi acum sufletul
meu se topeşte în mine, zile de amărăciune mă
cuprind.
17. Noaptea oasele mele
sunt ca sfredelite şi nervii mei nu ştiu de odihnă.
18. Cu o putere
năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă
strânge de gât ca gulerul cămăşii.
19. Mi-a dat brânci în noroi şi am ajuns să
fiu la fel cu praful şi cu cenuşa.
20. Strig către Tine
şi nu-mi răspunzi, stau în picioare şi Tu nu mă
vezi.
21. Tu Te-ai făcut
asupritorul meu şi cu toată puterea braţului Tău mă
prigoneşti.
22. Tu mă ridici
deasupra vântului şi mă pui pe el călare şi apoi mă
nimiceşti cu iureşul furtunii.
23. Ştiu foarte bine
că Tu mă duci spre moarte şi la locul de întâlnire al tuturor
muritorilor.
24. Totuşi împotriva
sărmanului nu ridicam mâna mea, când striga către mine, în nenorocirea
lui.
25. N-am plâns oare şi
eu împreună cu cel care-şi ducea viaţa greu? Sufletul meu
n-avea milă de cel sărman?
26. Mă aşteptam la fericire şi
iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit
întunericul.
27. Măruntaiele mele au fiert în clocote
fără încetare; zile de jale grea mi-au sosit înainte.
28. Am umblat
înnegrit la faţă, dar nu de soare; m-am ridicat în adunare şi
am strigat.
29. Am ajuns frate cu
şacalii, am ajuns tovarăş cu struţii.
30. Pielea s-a
făcut pe mine neagră şi oasele mele sunt arse de
friguri.
31. Astfel harfa mea
a ajuns instrument tânguirii şi flautul meu glasul bocitoarelor.
|