CAPITOLUL 31
Viaţa curată a lui Iov.
l. Făcusem legământ
cu ochii mei şi asupra unei fecioare nu-i ridicam.
2. Şi care este partea
pe care Dumnezeu o trimite din ceruri şi ce câştig
hărăzeşte, din înălţime, Cel Atotputernic?
3. Nefericirea nu este ea
oare pentru cel nedrept şi nenorocirea pentru făptuitorii
fărădelegii?
4. Nu vede, oare, Dumnezeu
căile mele şi nu numără El toţi paşii
mei?
5. Umblat-am oare întru
minciună şi picioarele mele au zorit spre
înşelăciune?
6. Să mă
cântărească în cumpăna dreptăţii şi Dumnezeu
să cunoască neprihănirea mea.
7. Dacă paşii mei
s-au abătut de la calea cea dreaptă şi inima mea a fost
târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo
murdărie,
8. Atunci altul să
mănânce ceea ce eu semăn şi vlăstarii mei să fie
scoşi din rădăcină!
9. Dacă inima mea a
fost amăgită de vreo femeie şi am stat de pândă la
uşa aproapelui meu,
10. Atunci nevasta mea
să învârtească la râşniţă pentru altul şi
alţii să aibă parte de ea.
11. Căci aceasta ar fi
o urâciune, o nelegiuire vrednică de pedeapsa judecătorilor,
12. Un foc care mistuie
până la iad şi care nimiceşte toată strânsura mea;
13. Dacă aş fi
nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu
mine,
14. Ce mă voi face eu;
când Dumnezeu se va ridica şi ce răspuns ti voi da, când va lua
procesul în cercetare?
15. Cel ce m-a făcut
pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe robul meu? Nu
este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece?
16. Datu-m-am, oare, în
lături, când săracul dorea ceva şi lăsat-am să se
stingă de plânsete ochii văduvelor?
17. Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine şi
orfanului nu-i dădeam din ea?
18. Dimpotrivă, din
tinereţile mele, am crescut pe orfan ca un tată şi de la
naştere, am călăuzit pe văduvă.
19. Dacă vedeam un
nenorocit fără haină şi vreun sărac care n-avea
cămaşă pe el,
20. Nu mă binecuvântau
coapsele lui şi nu-l încălzea lâna mieilor mei?
21. Dacă am repezit
mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori
la masa judecăţii,
22. Atunci să
cadă umărul meu din încheietură şi braţul meu
să se dezlege de osul celălalt!
23. Dar eu mă temeam
de pedeapsa lui Dumnezeu şi înaintea măreţiei Lui nu puteam
să stau.
24. Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului
lămurit: Tu eşti nădejdea mea?
25. Ori eram fericit peste
măsură, că aveam atâta avere şi că mâna mea
agonisise mult?
26. Ori când vedeam soarele
în strălucirea lui şi luna înaintând cu măreţie,
27. A fost inima mea
amăgită în taină şi am dus eu mâna la gură, ca s-o
sărut?
28. Şi aceasta ar fi
fost o mare fărădelege, fiindcă aş fi tăgăduit
pe Dumnezeul cel Preaînalt.
29. M-am bucurat eu de nenorocirea duşmanului
meu şi am tresăltat când vreo răutate dăduse peste
el?
30. Eu n-am îngăduit
limbii mele să greşească şi să ceară moartea
duşmanului, blestemându-l.
31. Oamenii care
ţineau de casa mea ziceau: "Unde s-ar găsi vreunul care
să nu se fi săturat la masa lui?"
32. Străinul nu
petrecea noaptea niciodată afară; porţile mele le deschideam
călătorului.
33. Acoperit-am eu, ca
lumea cealaltă, păcatele mele, ascunzând, în sânul meu,
greşeala făptuită,
34. Pentru că,
adică, mă temeam de zarva cetăţii şi mă
înspăimânta dispreţul cetăţenilor şi atunci
rămâneam fără glas şi nu mai mă arătam în
poartă?
35. O, cine, îmi va da pe
cineva care să mă asculte? Iată aici iscălitura mea! Cel
Atotputernic să-mi răspundă! Iar învinuirea scrisă de
potrivnicii mei,
36. Voi purta-o pe
umărul meu, voi înnoda-o în jurul capului meu, ca o cunună.
37. Îi voi da
socoteală de toţi paşii mei, ca un principe mă voi
înfăţişa înaintea Lui.
38. Nu cumva ogoarele mele
cer răzbunare împotriva mea şi brazdele lor sunt prididite de
lacrimi?
39. Nu cumva m-am înfruptat
din roadele lor şi n-am plătit şi am făcut pe vechii lor
stăpâni să se plângă de mine?
40. Dacă ar fi
aşa, atunci să crească pe ele pălămidă în loc
de grâu şi neghină în loc de orz!" Aici cuvintele lui Iov se
termină.
|