CAPITOLUL 33
Elihu apără dreptatea lui Dumnezeu.
l. Drept aceea, Iov, te rog,
ascultă cuvintele mele şi ia aminte la toate cuvintele mele.
2. Iată că am
deschis gura mea şi limba mea grăieşte.
3. Inima mea va scoate la
iveală cuvinte de învăţătură, buzele mele se vor
rosti cu limpezime,
4. Duhul lui Dumnezeu este
Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic este
dătătoarea vieţii mele.
5. Dacă poţi,
răspunde-mi, apără-ţi pricina înaintea mea, fii
tare!
6. Înaintea lui Dumnezeu eu
sunt la fel cu tine şi eu ca şi tine am fost frământat din
lut,
7. De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici
mâna mea să nu atârne greu asupra ta.
8. Tu ai spus în auzul meu
şi eu am auzit rostul vorbelor tale spunând aşa:
9. "Eu sunt curat
şi fără nici o vină, eu sunt fără prihană
şi n-am nici o greşeală;
10. Dar iată că
Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea şi mă
socoteşte ca un vrăjmaş al Lui.
11. El pune picioarele mele
în butuci şi pândeşte toţi paşii mei!"
12. Dar aici îţi voi
răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare
decât omul.
13. De ce
grăieşti împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui
socoteală de toate câte face?
14. Vezi că Dumnezeu
vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.
15. Şi anume, El
vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se
lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor.
16. Atunci El dă
înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu
arătările Sale.
17. Ca să
întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de
mândrie
18. Ca să-i
ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea
mormântului;
19. De aceea, prin durere,
omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un
cutremur neîntrerupt.
20. Pofta lui este dezgustată
de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune
bucate.
21. Carnea după el se
prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute,
îi ies prin piele.
22. Sufletul lui vine
încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre
împărăţia morţilor.
23. Dacă atunci se
află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i
arate omului calea datoriei,
24. Dumnezeu Se
milostiveşte de el şi zice îngerului: "Izbăveşte-l
ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui
preţul de răscumpărare!"
25. Atunci trupul lui
înfloreşte ca în tinereţe şi el vine înapoi la zilele de la
începutul vieţii sale.
26. El se roagă lui
Dumnezeu şi Dumnezeu îi arată bunătatea Sa şi-i
îngăduie să vadă faţa Sa cu mare bucurie şi astfel
îi dă omului iertarea Sa.
27. Atunci omul
priveşte peste semenii săi şi zice: "Păcătuisem
şi călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele
mele.
28. Căci El a
izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile
morţii şi ochii mei văd încă lumina".
29. Iată toate acestea
le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul,
30. Ca să-i
scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze cu lumina celor
vii.
31. Ia aminte Iov,
ascultă-mă pe mine, taci şi eu voi vorbi!
32. Dacă ai ceva de
spus dă-mi răspuns, vorbeşte, căci dorinţa mea este
să-ţi dau dreptate.
33. Iar dacă nu,
ascultă la mine: ţine-ţi gura şi te voi învăţa
care este înţelepciunea".
|