PSALMUL 31
Al lui David.
l. Fericiţi cărora
s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit
păcatele.
2. Fericit bărbatul,
căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui
vicleşug.
3. Că am
tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată
ziua.
4. Că ziua şi
noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în
suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am
cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva
mea.
6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea
Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va
ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape
multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti
scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea;
izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9.
Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care
vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi
ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu
fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile
păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul,
mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă
în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă
lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.
|