PSALMUL 41
Al fiilor lui Core.
1. În ce chip doreşte cerbul
izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine,
Dumnezeule.
2. Însetat-a sufletul meu
de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei
lui Dumnezeu?
3. Făcutu-mi-s-au
lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate
zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
4. De acestea mi-am adus
aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare
spre casa lui Dumnezeu,
5. În glas de bucurie şi de laudă şi
în sunet de sărbătoare.
6. Pentru ce eşti
mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
7.
Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El;
mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
8. În mine sufletul meu s-a
tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul
Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.
9. Adânc pe adânc
cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10. Toate talazurile şi
valurile Tale peste mine au trecut.
11. Ziua va porunci Domnul
milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12. Rugăciunea
Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu
eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?"
13. Pentru ce umblu mâhnit
când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
14. Când se sfărâmau
oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15. Când îmi ziceau mie în
toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
16. Pentru ce eşti
mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
17.
Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El;
mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
|