PSALMUL 89
Rugăciunea lui Moise,
omul lui Dumnezeu.
l. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în
neam.
2. Mai
înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul
şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.
3. Nu întoarce pe om întru
smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai
oamenilor",
4. Că o mie de ani
înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca
straja nopţii.
5. Nimicnicie vor fi anii
lor; dimineaţa ca iarba va trece.
6. Dimineaţa va
înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se
va usca.
7. Că ne-am sfârşit de
urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.
8. Pus-ai
fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse,
la lumina feţei Tale.
9. Că toate zilele
noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.
10. Anii noştri s-au
socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt
şaptezeci de ani;
11. Iar de vor fi în putere
optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală
şi durere;
12. Că trece
viaţa noastră şi ne vom duce.
13. Cine cunoaşte
puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după
temerea de Tine?
14. Învaţă-ne
să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile
spre înţelepciune.
15. Întoarce-Te, Doamne! Până
când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!
16. Umplutu-ne-am
dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în
toate zilele vieţii noastre.
17. Veselitu-ne-am pentru
zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.
18. Caută spre robii
Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii
lor.
19. Şi să fie
lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor
noastre le îndreptează.
|