PSALMUL 101
Rugăciunea unui necăjit
1. Doamne, auzi
rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
2. Să nu întorci
faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre
mine urechea Ta!
3. în orice zi Te voi chema,
degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca
fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au
făcut.
5. Rănită este
inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc
pâinea mea.
6. De glasul suspinului
meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu
pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din
dărâmături.
8. Privegheat-am şi am
ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9. Toată ziua m-au
ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau,
împotriva mea se jurau.
10. Că
cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu
plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale
şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra
s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac
rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
14. Sculându-Te, vei milui
Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit
vremea.
15. Că au iubit robii
Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi
milă.
16. şi se vor teme
neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii
pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul
Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
18. Căutat-a spre
rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea
lor.
19. Să se scrie
acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte
va lăuda pe Domnul;
20. Că a privit din
înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a
privit,
21. Ca să audă
suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor
omorâţi,
22. Să vestească
în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
23. Când se vor aduna
popoarele împreună şi împărăţiile ca să
slujească Domnului.
24. Zis-am către
Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea
zilelor mele.
25. Nu mă lua la
jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în
neam.
26. Dintru început Tu,
Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt
cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar
Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi
ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
28. Dar Tu acelaşi
eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29. Fiii robilor Tăi
vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va
propăşi.
|