PSALMUL 143
Al lui David.
l. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile
mele la luptă şi degetele mele la război.
2. Mila
mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul
meu, Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce
supune pe poporul meu sub mine.
3. Doamne, ce este omul
că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l
socoteşti pe el?
4. Omul cu
deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra
trec.
5. Doamne, pleacă
cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi fă-i
să fumege.
6. Cu fulger fulgeră-i
şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi
tulbură-i!
7. Trimite mâna Ta dintru
înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape
multe, din mâna străinilor,
8. A căror gură a
grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta
nedreptăţii.
9. Dumnezeule, cântare
nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu zece strune Îţi
voi cânta ţie,
10. Celui ce dai mântuire
împăraţilor, Celui ce izbăveşti pe David, robul Tău,
din robia cea cumplită.
11.
Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor,
a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta
lor e dreapta nedreptăţii,
12. Ai căror fii sunt
ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor
înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului.
13. Cămările lor
pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând
drumurile când ies;
14. Boii lor sunt graşi. Nu este gard
căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor.
15. Au fericit pe
poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul
acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.
|