CAPITOLUL 14
Lauda iscusinţei în viaţă.
l. Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă
cu mâna lor.
2. Cel ce umblă întru
dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl
dispreţuieşte.
3. În gura celui nebun este
varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.
4. Unde nu sunt boi,
staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5. Martorul
care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune
numai minciuni.
6. Batjocoritorul
caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel
priceput ştiinţa este uşoară.
7. Fugi dinaintea omului
fără de minte, căci tu ştii că nu este nici o
ştiinţă pe buzele lui.
8. Înţelepciunea
omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor
neînţelepţi este înşelăciune.
9. Nebunul îşi bate
joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este
bună înţelegere.
10. Inima cunoaşte
amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi
bucuriile ei.
11. Casa celor
fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va
înflori.
12. Unele căi par
drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii.
13. Chiar când râdem, inima
se întristează; bucuria se sfârşeşte prin plângere.
14. Nelegiuitul se va
sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale.
15. Omul simplu crede toate
vorbele; omul înţelept veghează paşii săi.
16. Înţeleptul se teme
şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi
iese din fire şi se simte la adăpost.
17. Cel iute la mânie
săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se
stăpâneşte.
18. Cei nepricepuţi au
parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu
ştiinţă.
19. Cei răi se
pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la
porţile celor drepţi.
20. Săracul este
dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat
sunt fără de număr.
21. Cel care nu bagă
în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat;
iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
22. Cu adevărat
rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce
cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de
adevăr.
23. Orice osteneală
duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
24. Bogăţia este
o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana color nebuni este
nebunia.
25. Martorul
drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
26. Întru frica lui
Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un
liman.
27. Frica de Dumnezeu este
un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele
morţii.
28. Strălucirea unui
rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi
este pieirea prinţului.
29. Cel încet la mânie este
bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă
pe faţă nebunia.
30. O inimă
fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea
pătimaşă este ca un cariu în oase.
31. Cel care apasă pe
cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de
sărac Îl cinsteşte.
32. Cel fără de
lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept
găseşte scăpare în neprihănirea lui.
33. Înţelepciunea
sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima
celor nebuni nu se arată.
34. Dreptatea
înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara
popoarelor.
35. Bunăvoinţa
regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce
îi face ruşine.
|