CAPITOLUL 17
Cearta şi vrajba.
1. Mai
bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă
plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.
2. Un slujitor
înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acela
va împărţi moştenirea eu fraţii.
3. în topitoare se
lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce
încearcă inimile este Domnul.
4. Făcătorul de
rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba
cea rea.
5. Cel ce îşi bate joc
de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o
nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6. Cununa bătrânilor
sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor.
7. Nebunului nu-i sunt
dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele
mincinoase.
8. Piatră
nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce
(totul) îi merge în plin.
9. Cel ce acoperă un
păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru
(uitat) desparte pe prieteni.
10. Certarea
înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de
lovituri pe cel nebun.
11. Omul rău
aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi
trimis împotriva lui.
12. Mai
degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei,
decât un nebun în nebunia lui.
13. Cel ce
răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea
depărtându-se nenorocirea din casa lui.
14. Începutul unei certe e
ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o
parte!
15. Cel care achită pe
cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune
înaintea Domnului.
16. Ce folos aduc banii în mâna
celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are
pricepere.
17. Prietenul iubeşte
în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.
18. Omul fără
pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş
pentru aproapele lui.
19. Cine iubeşte
certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi
iubeşte ruina.
20. Cel ce are o inimă
vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă
şireată dă peste necaz.
21. Cel ce dă
naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele
nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte.
22. O inimă
veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj
usucă oasele.
23. Nelegiuitul
primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată
cărările dreptăţii.
24. Omul priceput are
înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită
la capătul pământului.
25. Feciorul nebun este
necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica
lui.
26. Nu se cuvine să
pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei
nevinovaţi din pricină că umblă drept.
27. Cel ce îşi
stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce
îşi ţine cumpătul este un om priceput.
28. Chiar şi nebunul,
când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui am
cuminte.
|