CAPITOLUL 25
Cuviinţa în adunări. Măsura
în vorbă şi cumpătarea la mâncare.
1. Şi acestea sunt
pildele lui Solomon, pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui
Iuda.
2. Slava lui Dumnezeu este
să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le
cerceteze cu de-amănuntul.
3. Precum
înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri
nepătrunse, tot aşa şi inima regilor.
4. Curăţă
argintul de zgură şi turnătorul va face din el un vas
ales.
5. Dă la o parte pe
cel fără de lege din faţa mai-marelui şi tronul lui se va
întări prin dreptate.
6. Nu te făli înaintea
cârmuitorului şi nu sta în locul hotărât pentru cei mari,
7. Căci mai
degrabă să ţi se zică: "Suie aici!" decât
să te umilească în faţa stăpânului. Ceea ce au văzut ochii tăi,
8. Nu aduce grabnic spre
dispută, căci ce ai să faci după aceea când aproapele tău
te va da de ruşine?
9. Ceartă-te cu
aproapele tău, dar taina altuia să nu o dai pe
faţă,
10. Ca nu cumva cel ce o
aude să nu te defaime şi să nu dărâme (pentru totdeauna)
faima ta.
11. Ca merele de aur pe
poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.
12. Inel de aur şi
podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la
urechea ascultătoare.
13. Precum este
răcoarea zăpezii în vremea secerişului, aşa este solul
credincios pentru cei ce-l trimit; el bucură sufletul stăpânului
său.
14. Precum sunt norii
şi vântul fără ploaie, aşa este omul care se laudă
cu darul pe care niciodată nu-l dă.
15. Prin răbdare se
poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase.
16. Dacă ai găsit
miere, mănâncă atât cit îţi trebuie, ca nu cumva să te
saturi şi s-o verşi.
17. Pune rar piciorul în
casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi
să te urască.
18. Un ciocan, o sabie
şi o săgeată ascuţită este omul care dă
mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său.
19. Dinte rău şi
picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme
de nevoie.
20. Ca atunci când dezbraci
haina ne vreme friguroasă, sau torni oţet pe silitră, aşa
este cântarea pentru o inimă întristată.
21. De
flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să
mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l eu
apă,
22. Că numai aşa
îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi
Domnul îţi v a răsplăti ţie.
23. Vântul de la
miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o
faţă mâhnită.
24. Mai bine să sălăşluieşti
într-un colţ de acoperiş, decât să trăieşti cu o
femeie certăreaţă într-o casă mare.
25. Precum e apa
rece pentru un suflet însetat, aşa e vestea bună dintr-o
ţară depărtată.
26. Ca un izvor tulbure
şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa
celui nelegiuit.
27. Precum celui care
mănâncă multă miere nu-i merge bine, tot aşa şi
celui care se lasă copleşit de cuvinte de laudă.
28. Asemenea unei
cetăţi cu o spărtură şi fără zid, aşa
este omul căruia îi lipseşte stăpânirea de sine.
|