CAPITOLUL 27
Nenorocirile mâniei şi bucuriile adevăratei prietenii.
l. Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da
naştere.
2. Să te laude altul
şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.
3. Piatra este grea şi
nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât
amândouă.
4. Întărâtarea este
crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea
îndura?
5. Mai
mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste
ascunsă.
6. De bună
credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările
celui ce te urăşte sunt viclene.
7. Sătulul calcă
mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare)
dulce.
8. Ca o pasăre
gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa.
9. Untdelemnul şi
miresmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui
prieten care pornesc din suflet.
10. Pe prietenul tău
şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa
fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai
bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe.
11. Fii înţelept, fiul
meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce
mă cleveteşte.
12. Înţeleptul vede
nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi
îndură necaz.
13. Ia-i haina căci
s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor
străini.
14. Celui ce
binecuvântează pe prietenul său cu glas mare
dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem.
15. Un jgheab care curge în
vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel;
16. Cel care vrea s-o
oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă
ar ţine în ea untdelemn.
17. Fierul cu fier se
ascute şi un om ascute mânia altui om.
18. Cel ce
păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce
păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu
cinste.
19. Precum nu se
aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om
cu inima altuia.
20. Iadul şi adâncul
nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de
nesăturat.
21. În topitoare se
lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se
preţuieşte după numele cel bun.
22. Chiar dacă vei
pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot
nu-l vei despărţi de nebunia lui.
23. Sârguieşte-te
să-ti cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta,
24. Că bunăstarea
nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam
în neam.
25. Când iarba s-a trecut
şi păşunea s-a isprăvit şi finul de pe dealuri s-a
strâns,
26. Tu ai miei pentru
îmbrăcămintea ta şi ţapi ea să plăteşti
păşunea;
27. Şi laptele de
capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru
slujnicele tale.
|