CAPITOLUL 4
Zădărnicia avuţiei.
1. Şi
iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se
săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor
apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna
celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se
găsea!
2. Şi am fericit pe
cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sânt
acum în viaţă.
3. Iar mai fericit şi
decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care
n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
4. Şi am văzut
că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru
nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este
deşertăciune şi vânare de vânt!
5. Nebunul stă cu
mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând:
6. "Mai de preţ este un pumn plin de odihnă
decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt".
7. Şi iarăşi
am văzut o nepotrivire sub soare:
8. Este câte un om care
este stingher şi care nu are nici copil, nici frate şi totuşi
lucrul nu-l mai sfârşeşte şi ochii lui nu se mai satură
de bogăţie. Dar vine o vreme când zice: "Pentru cine m-am
trudit şi am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?" Şi
aceasta este deşertăciune şi rea îndeletnicire.
9. Mai
fericiţi sânt doi laolaltă decât unul, fiindcă au
răsplată bună pentru munca lor;
10. Căci dacă
unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care
cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice!
11. Asemenea când doi se
culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi?
12. Şi dacă unul
este luat fără de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci
sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă.
13. Mai
de preţ este un copil sărman şi înţelept decât un rege
bătrân şi nebun, care nu mai este în stare să asculte de
sfaturi;
14. Căci el poate
să iasă din închisoare ca să domnească, deşi s-a
născut sărac în ţara celuilalt.
15. Văzut-am pe
toţi cei vii care merg sub soare îmbulzindu-se lângă tânărul
care va sta în locul regelui ca moştenitor.
16. Şi nu se mai
sfârşea poporul în fruntea căruia era; totuşi urmaşii lui
nu se vor bucura de el. Şi aceasta este deşertăciune şi
vânare de vânt.
17. Ia seama la picioarele
tale când te duci în templul Domnului. Dacă te apropii să
asculţi este mai bine, decât să aduci jertfa nebunilor, căci
ei nu ştiu decât să facă rău.
|