CAPITOLUL 7
Folosul înţelepciunii. Femeia rea este amărăciunea
sufletului.
l. Mai de preţ este un nume bun
decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua
naşterii.
2. Mai
bine este să mergi în casă de plâns, decât să te duci în
casă de ospăţ, căci acolo se vede sfârşitul omului
şi cine îl vede pune la inimă.
3. Mai
bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună
pentru inimă.
4. Inima celor
înţelepţi este în casa cea cu tânguire, iar inima celor nebuni în
casa veseliei.
5. Mai
degrabă să auzi certarea unui înţelept, decât să
asculţi cântecul celor nebuni;
6. Că precum este
pârâitul spinilor sub căldare, tot aşa este şi râsul celui
nebun. Şi aceasta este deşertăciune!...
7. Căci asuprirea
poate să facă nebun pe un înţelept, şi mita strică
inima.
8. Mai
bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este
un duh răbdător decât un duh semeţ.
9. Nu te grăbi să
te întărâţi întru duhul tău, pentru că mânia
sălăşluieşte în sânul celor nebuni.
10. Nu spune
niciodată: "Cum se face că zilele cele de altădată
au fost mai bune decât acestea?" Căci nu din înţelepciune
întrebi una ca aceasta.
11. Înţelepciunea este
tot atât ţie bună ca şi o moştenire de folos celor ce
văd soarele,
12. Că aşa este
ocrotirea înţelepciunii şi a banului; dar folosul
ştiinţei este că înţelepciunea ţine cu
viaţă pe stăpânul ei.
13. Socoteşte cu
mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a
strâmbat?
14. În zi de fericire fii
bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a
făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să
nu descopere nimic din cele viitoare.
15. Aceste două
lucruri le-am văzut eu în zilele nimicniciei mele: este câte un drept,
care piere întru dreptatea lui, şi este câte un nelegiuit care
trăieşte mereu în răutatea lui.
16. Nu fii drept peste
măsură şi nu te arăta prea înţelept! Pentru ce vrei să te nimiceşti?
17. Nu fii nelegiuit
până la sfârşit şi nu fii nici nebun; de ce să mori
înainte de timpul tău?
18. Este bine să te
ţii de una şi de cealaltă să nu te desfaci, că cine
se teme de Dumnezeu scapă din toate.
19. Înţelepciunea
dă înţeleptului mai multă putere decât au zece nerozi într-o
cetate.
20. Căci nu este om
drept pe pământ care să facă binele şi să nu
păcătuiască.
21. Nu lua aminte la toate
vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te
grăieşte de rău;
22. Căci inima ta
singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe
alţii.
23. Toate acestea le-am
încercat prin înţelepciune şi am zis: "Vreau să fiu
înţelept!" dar înţelepciunea a rămas departe de
mine.
24. Ceea ce a fost este
departe, şi adânc, adânc! Cine poate acum să-i dea de
înţeles?
25. Şi eu m-am silit
şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi
înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama
că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică
răutate.
26. Şi am găsit
femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă,
inima ei este un laţ şi mâinile ei sânt cătuşe. Cel ce
este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este
prins.
27. Iată ce am aflat,
zice Ecclesiastul, şi încă şi altele ca să pot descoperi
înţelesul,
28. Pe care sufletul meu
l-a căutat şi nu l-a aflat. Am găsit însă un om la o mie,
dar n-am găsit nici o femeie din toate câte sânt.
29. Dar iată numai ce
am găsit: Dumnezeu a făcut pe om drept, iar oamenii născocesc
multe vicleşuguri.
|