CAPITOLUL 8
Nestatornicia vieţii.
1. Cine este ca
înţeleptul şi cine poate să ştie ca el tâlcuirea
lucrurilor? Înţelepciunea unui om îi luminează fata şi
asprimea felei lui i se schimbă.
2. Ascultă de porunca
regelui din pricina jurământului făcut lui Dumnezeu.
3. Nu te grăbi să te depărtezi de
fata lui. Nu stărui în lucrul cel rău, că ceea ce voieşte
face.
4. Cuvântul regelui este
hotărâtor şi cine poate să-i spună: "Ce
faci?"
5. Celui ce ascultă
porunca nu i se va întâmpla nimic rău, că inima unui om
înţelept va cunoaşte timpul şi judecata.
6. Pentru orice
lucru este un timp şi o judecată; că mare este nenorocirea
care apasă asupra omului,
7. De vreme ce el nu poate să ştie mai
dinainte ceea ce se va întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire
ceea ce va fi cu el?
8. Omul nu este stăpân
pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu
este stăpân pe ziua morţii şi în această luptă nu
încape amânare. Nelegiuirea nu va scăpa pe cel care o
săvârşeşte.
9. Am văzut toate
aceste lucruri şi mi-am sârguit inima mea spre tot lucrul care se face sub
soare într-o vreme când omul stăpâneşte pe altul spre nenorocirea
lui.
10. Şi am văzut
păcătoşi în mare cinste purtaţi la locul de odihnă,
pe când cei ce lucraseră drept au fost izgoniţi de la locul cel
sfânt şi au fost uitaţi în cetate. Şi aceasta este
deşertăciune!
11. Din pricină
că hotărârea pentru pedepsirea răutăţii nu este
îndeplinită de îndată, pentru aceasta se umple de răutate
inima oamenilor ca să facă rău.
12. Dar deşi
păcătosul face rău de o sută de ori şi îşi
lungeşte zilele, eu ştiu că fericirea este a acelora care se
tem de Dumnezeu şi se sfiesc în faţa Lui.
13. Fericirea nu va fi
pentru cel fără de lege, care, asemenea umbrei, nu-şi va lungi
viaţa, fiindcă el nu se teme de Domnul.
14. Este încă o
nepotrivire care se petrece pe pământ, adică: sânt drepţi
cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor
nelegiuiţi şi sânt păcătoşi cărora li se răsplăteşte
ca după faptele celor drepţi. Am zis că şi aceasta este
încă o deşertăciune!
15. Şi am ridicat în
slăvi veselia, căci nu este nimic mai bun pentru om sub soare,
decât să mănânce, să bea şi să se veselească.
Numai de l-ar întovărăşi la lucrul lui în tot timpul
vieţii pe care Dumnezeu i-o dă sub soare!
16. Când mi-am îndreptat
inima ca să cunosc înţelepciunea şi să pătrund care
este menirea omului pe pământ, căci nici zi, nici noapte ochii lui
nu văd somnul,
17. Atunci mi-am dat seama,
privind lucrarea lui Dumnezeu, că omul nu poate să
înţeleagă toate câte se fac sub soare, dar se osteneşte
căutându-le, fără să le dea de rost; iar dacă
înţeleptul crede că le cunoaşte, el nu poate să le
pătrundă.
|