CAPITOLUL 9
Cei buni şi cei răi au aceeaşi soartă.
Înţelepţii dispreţuiţi.
1. Cu adevărat
toate acestea le-am pus la inimă şi inima mea le-a văzut:
că cei drepţi şi cei înţelepţi împreună cu
toate faptele lor sânt în mina lui Dumnezeu. Nici măcar iubirea, nici ura
nu o cunoaşte omul; ci totul este deşertăciune înaintea
oamenilor,
2. Căci toţi au
aceeaşi soartă: cel drept ca şi cel păcătos, cel bun
ca şi cel rău, cel curat ea şi cel necurat, cel ce aduce
jertfă ca şi cel ce nu aduce, cel bun ca şi cel rău, cel
ce jură ca şi cel ce cinsteşte jurământul.
3. Este un mare rău în
tot ceea ce se face sub soare, căci toţi au aceeaşi
soartă şi pe lângă aceasta inima oamenilor este plină de
răutate şi nebunia în inima lor dăinuieşte toată viaţa
lor şi se duc în acelaşi loc cu cei morţi;
4. Oare cine va rămâne
în viaţă? Pentru toţi cei vii este o nădejde, căci
un câine viu este mai de preţ decât un câine mort.
5. Cei vii ştiu
că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de
răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.
6. Şi dragostea lor,
ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura
niciodată de ceea ce se face sub soare.
7. Du-te şi
mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună
vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele
tale.
8. Toată vremea
veşmintele tale să fie albe şi untdelemnul să nu
lipsească de pe capul tău!
9. Bucură-te de viaţă
cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale celei
deşarte, pe care ţi-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare;
căci aceasta este partea ta în viaţă şi în mijlocul
trudei cu care te osteneşti sub soare.
10. Tot ceea ce mâna ta
prinde să săvârşească, fă cu hotărâre,
căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află
nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici
înţelepciune.
11. Şi
iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este
a celor iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a
celor înţelepţi, nici bogăţia a celor pricepuţi,
nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul şi
întâmplarea întâmpină pe toţi.
12. Că omul nu
ştie nici măcar vremea lui: întocmai ea şi peştii care sânt
prinşi în vicleanul năvod, întocmai ca şi păsările
în laţ, aşa sânt prinşi fără de veste oamenii în
vremea de restrişte, când vine dintr-odată peste ei.
13. Şi am mai
văzut sub soare acest fapt de înţelepciune care mi s-a părut
într-adevăr mare:
14. A fost odată o
cetate mică, locuită de oameni puţini şi împotriva ei a
pornit un rege vestit, care a împresurat-o şi a ridicat de jur împrejur
întărituri puternice.
15. Într-însa se afla un
sărac înţelept care a scăpat cetatea prin înţelepciunea
lui şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de acest om sărman.
16. Şi am zis: "Mai
bună este înţelepciunea decât puterea; dar înţelepciunea celui
sărac este urgisită, şi cuvintele lui nu sânt luate în
seamă".
17. Vorbele celui
înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui
stăpân între nebuni.
18. Înţelepciunea este
mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură
greşeală nimiceşte mult bine.
|