CAPITOLUL 2
Mirele laudă frumuseţea
miresei.
1. Eu sunt narcisul din
câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2. Cum este crinul între
spini, aşa este draga mea între fete.
3. Cum este mărul
intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau
la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4. El m-a dus în casa de
ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5. Întăriţi-mă
cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de
iubire.
6. Stânga sa este sub cap
la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7. Vă jur, fete din
Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea;
până nu-i va fi ei voia!
8. Auzi glasul celui drag!
Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9. Ca o gazelă e
iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă,
iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se
uită.
10. Şi începe
să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11. Iarna a trecut, ploaia
a încetat.
12. Flori pe câmp s-au
arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de
turturea se aude.
13. Smochinii îşi
dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează.
Scoală, draga mea, şi vino!
14. Porumbiţa mea,
ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios
te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă
să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa
ta plăcută.
15. Prindeţi vulpile,
prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e
acum în floare.
16. Iubitul meu este al meu
şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17. Până nu se
răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul
meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste
munţii ce ne despart.
|