CAPITOLUL 8
Dragostea cea desăvârşită
1. O, de mi-ai fi fost
tu fratele meu şi să fi supt la sinul mamei mele, atunci pe
uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi
nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea.
2. Te-aş fi luat
şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu
graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun
şi must de rodii.
3. Stânga sa este sub capul
meu şi cu dreapta-i mă cuprinde.
4. Fete din Ierusalim,
vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga
mea până nu-i va fi ei voia!
5. Cine se înalţă
din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am
trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina
zilei mama ta.
6. Ca pecete pe sânul
tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o
brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul
de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de
foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
7. Marea
nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva
pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins
acela.
8. Avem o mică
surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră,
când ea ar fi peţită?
9. Zid de piatră de-ar
fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dac-ar fi, cu lemn
de cedru am căptuşi-o.
10. Zid sunt eu acum
şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat
pacea.
11. Solomon avea o vie pe
coasta Baal-Hamon; el a dat via lucrătorilor, s-o lucreze şi
să-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint.
12. Via mea este la mine
acasă; mia de sicli să fie a ta, Solomoane, şi două sute
numai pentru cei ce păzesc roadele ei!
13. O, tu, ce în
grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi
asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei!
14. Fugi degrab, iubitul
meu, sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb, peste
munţii cei îmbălsămaţi!
|
|