CAPITOLUL 10
Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor.
1. Vai de cei ce fac legi nedrepte şi
de cei ce scriu hotărâri silnice
2. Ca să
îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să
răpească dreptatea sărmanilor poporului Meu, ca să facă din văduve prada
lor şi să jefuiască pe cei orfani!
3. Dar ce veţi face
voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine
de departe? Către cine veţi fugi ca să fiţi ajutaţi
şi unde veţi lăsa comorile voastre?
4. Fără mine vor
merge cu frunţile plecate printre robi şi vor cădea printre
cei ucişi şi totuşi mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui
mereu întinsă va fi.
5. O, Asirie, varga
mâniei Mele şi toiagul urgiei Mele!
6. Împotriva unui neam
fără de lege o voi trimite şi împotriva unui popor al urgiei Mele
o voi îndrepta, ca să-l prade şi să-l jefuiască şi
să-l calce ca pe tina uliţelor.
7. Dar ea n-are
aceeaşi judecată şi inima ei nu simte la fel; să prade
este în inima ei şi să nimicească neamuri fără
număr!
8. Căci ea zice:
"Oare mai-marii mei nu sunt ei laolaltă regi?
9. Calno oare nu este ca
şi Carchemişul? Şi Hamatul ca Arpadul şi Samaria ca
Damascul?"
10. Cum a cuprins mâna Mea
împărăţiile idolilor, unde idolii erau mai numeroşi decât
în Ierusalim şi în Samaria;
11. Precum am făcut
Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face şi Ierusalimului
şi chipurilor lui!
12. Şi când Domnul va
sfârşi tot lucrul Lui în muntele Sionului şi în Ierusalim, atunci
va pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel mândru din inima lui şi
pentru semeţia privirilor lui,
13. Că a zis:
"Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin
înţelepciunea mea; căci sunt priceput! Trecut-am peste
graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic
am dat jos de pe tron pe conducători.
14. Mâna
mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi, precum iei
ouă părăsite, tot aşa am cuprins eu tot pământul.
şi nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi nici n-a scos
vreun ţipăt!
15. Oare securea este ea
măreaţă faţă de cel ce o ridică sau
ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l mânuieşte?
Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar
însufleţi braţul care îl duce!
16. De aceea Domnul
Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică
oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui
frigurile ca un pârjol.
17. Şi lumina lui
Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi va
arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate, într-o
singură zi!
18. Şi
strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită
de sus şi până jos.
19. Copacii
rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la
număr, încât şi un copil va putea să-i numere.
20. În vremea aceea
rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa
lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu
credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel.
21. O
rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel
puternic.
22. Chiar dacă poporul
tău, Israele, ţar fi ca nisipul mării, numai o
rămăşiţă se va întoarce. Nimicirea este
hotărâtă de dreptatea cea nemăsurată.
23. Această
poruncă de nimicire, Domnul Dumnezeu Savaot o va împlini în tot
cuprinsul ţării.
24. Pentru aceasta,
aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: "Poporul Meu,
care locuieşte în Sion, nu te teme de Asiria, care te loveşte cu
toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată
Egiptul.
25. Dar, peste
puţină vreme, urgia va înceta şi mânia Mea
îi va nimici".
26. Domnul Savaot ridica-va
asupra lor un bici, ca atunci când a bătut pe Madian
la stânca Oreb şi Îşi va întinde toiagul Său spre mare
şi-l va ridica precum l-a ridicat asupra Egiptenilor.
27. În vremea aceea va
ridica povara de pe umerii tăi şi jugul de pe grumajii
tăi.
28. Vine din latura
Rimonului şi ajunge la Aiat, trece la Migron,
la Micmas lasă poverile sale de
drum.
29. Ei au trecut pasul şi
noaptea au rămas la Gheba. Rama este înspăimântată,
Ghibeea lui Saul a luat-o la fugă.
30. Urlă fiică a
lui Galim, ia aminte Laişa, răspunde-i tu, Anatot.
31. Madmena
se împrăştie, locuitorii din Ghebim au luat-o la fugă.
32. O zi va sta la Nob,
ameninţă cu mâna muntele Sionului şi colina
Ierusalimului!
33. Iată că
Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o lovitură
năprasnică: vârfurile sunt tăiate şi crengile de sus date
jos.
34. Desişul
pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, cedrii Libanului se
prăbuşesc la pământ.
|