CAPITOLUL 14
Proorocie împotriva Babilonului.
l. Dar Domnul Se va milostivi de Iacov şi va alege încă o
dată pe Israel şi îl va statornici în pământul lui. Cei
străini se vor alătura lor şi se vor uni cu casa lui
Iacov.
2. Pe popoare le va lua
şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul
Domnului ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în
robie şi vor stăpâni peste apăsătorii lor.
3. Iar în ziua în care
Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri şi de amarnica ta robie în
care ai fost,
4. Tu vei cânta cântecul
acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice:
"Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul
nostru!
5. Domnul a zdrobit toiagul
celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
6. Iată pe cel care
lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în
întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le
fără cruţare!
7. Tot pământul este
în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de
veselie.
8. Până şi
chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de
căderea ta: "De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai
suie la noi ca să ne doboare!"
9. Şeolul (iadul) se
mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea
ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi
stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe
toţi împăraţii pământului.
10. Toţi iau cuvântul
şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te
asemeni nouă".
11. În iad s-a pogorât
mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne
viermii şi viermii vor fi acoperământul tău.
12. Cum ai căzut tu
din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor
de neamuri!
13. Tu care ziceai în
cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de
stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele
cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de
miazănoapte.
14. Sui-mă-voi
deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
15. Şi acum, tu te
pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
16. Cei ce te văd
îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte
zicând: "Oare acesta este omul de care tremura pământul şi
împărăţiile se cutremurau?"
17. Oare acesta este cel ce
prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu
da drumul robilor săi?"
18. Toţi
împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul
său.
19. Şi numai tu
eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură
fără de preţ, ca rămăşiţele celor care au
fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca
un hoit călcat în picioare.
20. Tu nu te vei pogorî în
mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău şi pe poporul
tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul
celor răi!
21. Pregătiţi
măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor
părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice şi să
cucerească pământul şi să umple de ruine faţa a tot
pământul.
22. "Eu Mă
voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele
Babilonului şi pe cei care au mai rămas: şi mugurii şi
mlădiţele, zice Domnul.
23. Acolo va stăpâni
ariciul şi va fi mlaştină şi îl voi mătura cu
mătura nimicirii", zice Domnul Savaot.
24. Juratu-S-a Domnul
Savaot şi a zis: "Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am
sfătuit, aşa se va întâmpla!
25. Sfărâma-voi Asiria
în pământul Meu şi o voi
călca în picioare pe munţii Mei.
Şi robii vor fi liberaţi de jugul lor şi umerii de povara
lor".
26. Iată
hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste
toate neamurile!
27. Dacă Domnul Savaot
a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui
stă întinsă, cine o va întoarce la loc?
28. În anul morţii lui
Ahaz, fost-a această proorocie:
29. "Nu te veseli,
toată ţara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care
te lovea. Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o
viperă şi din urmaşii lui un şarpe zburător.
30. Cei sărmani vor
paşte pe păşunile Mele, iar
cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să
moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine
îi voi ucide.
31. Tu, poartă,
urlă! Şi tu, cetate, ţipă! Cutremură-te tu,
ţară a Filistenilor, toată! Că din partea de
miazănoapte vine un fum şi şirurile vrăjmaşilor sunt
strânse".
32. Şi ce se va
răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoare? Că
"Domnul a întemeiat Sionul, limanul celor îndureraţi din poporul
Lui".
|