CAPITOLUL 25
Cântare de mulţumire.
l. Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălţa, lăuda-voi
numele Tău, că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de
mult întocmite sunt adevărate şi statornice.
2. Că Tu ai făcut
din cetate o grămadă de pietre şi din cetatea cea
întărită o dărâmătură. Cetatea celor fără
de lege nu mai este cetate, zidită nu va mai fi în veci.
3. Pentru aceasta un popor
tare Te va preaslăvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va
teme.
4. Fost-ai scăpare
pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman
în vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură. Căci
suflarea celor apăsători este ca furtuna de iarnă
5. Şi ca
arşiţa soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva celor
nelegiuiţi. Precum se potoleşte căldura la umbra unui nor,
aşa se va domoli cântecul de biruinţă al stăpânitorilor
silnici.
6. Şi Domnul Savaot va
pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăţ de
cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune, cărnuri grase cu
măduvă, vinuri bune, limpezite!
7. Şi în muntele
acesta El va da la o parte vălul care învăluie toate popoarele
şi perdeaua care acoperă toate neamurile.
8. El va înlătura
moartea pe vecie! Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe
toate feţele şi ruşinea poporului Său o va îndepărta
de pe pământ, căci Domnul a grăit!
9. Şi se va zice în
ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care nădăjduiam ca
să fim mântuiţi. Iată Domnul, în Care am nădăjduit,
să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea Lui,
10. Că mâna Domnului
se va odihni pe acest munte. Moabul
însă va fi călcat în picioare pe locul lui, ca nişte paie în
groapa cu gunoi.
11. Şi va întinde
mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să înoate. Dar Domnul
va zdrobi mândria lui şi silinţele mâinilor lui.
12. Întăriturile lui
măreţe şi înalte le va nimici, le va răsturna şi la
pământ le va culca, în ţărână.
|