CAPITOLUL 26
Cântarea celor răscumpăraţi.
l. În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui Iuda:
"Avem o cetate întărită. Domnul ne vine într-ajutor cu ziduri
şi întărituri.
2. Deschideţi
porţile, ca să intre un neam drept care păzeşte
credincioşia!
3. Nădejde
neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine
ne punem nădejdea.
4. Încredeţi-vă
în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veacurilor.
5. Că El a coborât pe
cei ce locuiau pe înălţime, cetatea cea mândră El a supus-o
până la pământ, a culcat-o în pulbere.
6. Ea este
călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii
obijduiţilor!
7. Calea celui drept este
dreaptă; Tu netezeşti drumul drept al celui drept.
8. Pe calea judecăţilor
Tale, Doamne, noi Te aşteptăm; numele Tău şi amintirea Ta
erau nădejdea sufletului nostru.
9. Sufletul meu Te-a dorit
în vreme de noapte, duhul meu năzuieşte spre Tine; căci când
îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce locuiesc lumea vor
învăţa ce este dreptatea.
10. Dacă de cel
fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este
dreptatea şi în pământul celor sfinţi va săvârşi
strâmbătatea. Să nu mai fie pe pământ cei fără de
lege şi să nu mai vadă slava Celui Preaînalt.
11. Doamne, mâna Ta era
ridicată, dar ei n-au văzut-o! Vor vedea râvna Ta pentru poporul
Tău şi se vor ruşina. Şi focul hărăzit
vrăjmaşilor Tăi îi va mânca!
12. Doamne, revarsă
pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai
făcut!
13. Doamne, Dumnezeul
nostru, am avut peste noi şi alţi stăpâni afară de Tine,
dar noi ne vom aduce aminte numai de numele Tău!
14. Morţii
nu vor mai trăi şi umbrele nu vor învia, fiindcă Tu le-ai
pedepsit şi le-ai nimicit şi ai şters până şi numele
lor.
15. Înmulţeşte
poporul, Doamne, înmulţeşte poporul şi arată-Te mare,
lărgeşte din nou toate hotarele ţării!
16. Doamne, pe Tine Te-au
căutat ei în vreme de restrişte, către Tine am strigat în
scârba noastră, când Tu ne pedepseai.
17. Ca femeia
însărcinată şi gata să nască prunc, care se
zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi,
Doamne, cu toţii în faţa Ta!
18. Zămislit-am,
dureri de facere am avut şi am născut vânt! Mântuire
ţării noi n-am dat şi în lume nu s-au născut locuitorii
ei!
19. Morţii
Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia!
Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce
sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă
de lumină şi din sânul pământului umbrele vor învia.
20. Du-te, poporul meu,
intră în cămările tale şi închide uşa după
tine; ascunde-te puţine clipe, până când mânia va fi trecut!
21. Că iată
Domnul va ieşi din locaşul Său, ca să pedepsească
fărădelegile locuitorilor pământului. Pământul va
arăta sângele pe care l-a supt şi nu va mai ascunde pe ucigaşii
lui".
|