CAPITOLUL 32
Făgăduinţă pentru timpuri fericite.
l. Iată că un rege va stăpâni prin dreptate şi
căpeteniile vor cârmui cu dreptate.
2. Fiecare va fi ca un
adăpost împotriva vântului, ca un liman împotriva vijeliei, ca pâraiele
de apă într-un pământ uscat şi ca umbra unei stânci înalte
într-un ţinut însetat.
3. Ochii celor care
văd nu vor fi închişi şi urechile celor care aud vor lua
aminte.
4. Inima celor
uşuratici va judeca sănătos şi limba celor gângavi va
grăi iute şi desluşit.
5. Nebunului nu i se va mai
zice că e de neam bun şi celui viclean că e mare la
suflet.
6. Că nebunul
grăieşte nebunii şi inima lui gândeşte răul ca
să săvârşească nelegiuiri, să rostească cuvinte
mincinoase împotriva Domnului, să lase nemâncat pe cel flămând
şi celor însetaţi să nu le dea să bea.
7. Uneltele celui
mişel sunt ticăloase, el plăsmuieşte uneltiri ca să
piardă pe cei smeriţi prin cuvinte mincinoase, pe cel sărac
care-şi caută dreptate.
8. Omul de viţă
bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte
în cuviinţa lui.
9. Femei fără de
grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fecioare
încrezătoare, luaţi aminte la graiul meu!
10. Într-un an şi
câteva zile veţi tremura, voi încrezătoarelor, culesul va fi trecut
şi strânsul nu se va mai face!
11. Tremuraţi,
nepăsătoarelor, înfioraţi-vă, încrezătoarelor,
scoateţi îmbrăcămintea, dezbrăcaţi-vă,
încingeţi-vă peste mijloc cu haine de jale.
12. Bateţi-vă în
piept şi plângeţi pentru ţarinele cele frumoase, şi
rodnicia viilor.
13. Pe pământul
poporului meu vor creşte spini şi ciulini, ba şi în toate
casele de petrecere ale veselei cetăţi.
14. Palatul va fi pustiu,
cetatea cea zgomotoasă, părăsită, colina şi turnul
de strajă, pustiite, prefăcute pe vecie în vizuini, loc de zburdare
pentru asini şi păşune pentru turme,
15. Până când se va
turna din Duhul cel de sus şi pustiul va fi ca o grădină cu
pomi şi grădina socotită ca o pădure.
16. Atunci judecata va
locui în deşert şi dreptatea va sălăşlui în
grădina cea cu pomi.
17. Pacea va fi lucrul
dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi
nădejdea în veci de veci.
18. Atunci poporul meu va
locui într-un loc de pace, în sălaşuri de nădejde şi în
adăposturi fără grijă.
19. Pădurea va
cădea de grindină, iar cetatea va fi supusă.
20. Fericiţi
sunteţi voi, care semănaţi şi nu legaţi nici boul,
nici asinul!
|