CAPITOLUL 40
Proorocie despre Înainte-mergătorul.
l. "Mângâiaţi, mângâiaţi
pe poporul Meu", zice Dumnezeul
vostru.
2. "Daţi curaj
Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat
sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită şi
că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru
păcatele sale".
3. Un glas strigă:
"În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc
neumblat cărările Dumnezeului nostru.
4. Toată valea să
se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să
fie cele strâmbe, drepte şi cele colţuroase, căi netede.
5. Şi se va arăta
slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a
grăit".
6. Un glas zice:
"Strigă!" Şi
eu zic: "Ce să strig?" Tot trupul este ca iarba şi toată
mărirea lui, ca floarea câmpului!
7. Se usucă iarba,
floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra.
Poporul este ca iarba.
8. Iarba se usucă
şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru
rămâne în veac!
9. Suie-te pe munte înalt,
cel ce binevesteşti Ierusalimului, ridică glasul tău cu
putere, cel ce binevesteşti Ierusalimului, înalţă glasul
şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: "Iată Dumnezeul
vostru!"
10. Că Domnul Dumnezeu
vine cu putere şi braţul Lui supune tot. Iată că
preţul biruinţei Lui este cu El şi rodul izbânzii merge
înaintea Lui.
11. El va paşte turma
Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi
va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea
grijă.
12. Cine a măsurat
apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu cotul? Cine a
pus pulberea pământului în baniţă şi cine a cântărit
munţii şi văile cu cântarul?
13. Cine a căutat în
adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe El?
14. De la cine a luat El
sfat ca să judece bine şi să înveţe căile
dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi calea
înţelepciunii să o cunoască?
15. Iată, neamurile
sunt ca o picătură de apă pe marginea unei găleţi,
ca un fir de pulbere într-un cântar. Iată insulele care cântăresc cât un fir de praf.
16. Libanul nu ajunge
pentru aprinderea focului şi dobitoacele pentru arderi de tot.
17. Toate popoarele
sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea Lui cât o
suflare.
18. Cu cine veţi
asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul
asemenea Lui?
19. Chipul cel turnat este
turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur şi-l
înfrumuseţează cu lănţişoare.
20. Săracul, care nu
poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută
un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se
clatine.
21. Nu ştiţi voi,
oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi
înţeles voi ce vă învaţă întemeierea lumii?
22. El stă în scaun
deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste;
El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de
locuit.
23. El preface în nimic pe
căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimiceşte.
24. Abia sunt
sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins
rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele
şi le usucă şi vijelia le spulberă ca pe
pleavă.
25. Cu cine Mă
asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul.
26. Ridicaţi ochii în
sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? - Cel ce scoate
oştirea lor cu număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui
Atotputernic şi cu mare vârtute nici una nu-I scapă!
27. Pentru ce zici tu,
Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: "Calea mea este
ascunsă Domnului, dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul
meu?"
28. Nu ştii tu, sau
n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut
marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi
sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de
adâncă?
29. El dă tărie
celui obosit şi celui slab îi dă putere mare.
30. Cei tineri se obosesc,
îşi risipesc puterile şi vitejii luptători vor putea să
se clatine;
31. Dar cei ce
nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte
aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor
merge şi nu se vor obosi.
|