CAPITOLUL 41
Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea slujirii la idoli.
l. Tăceţi înaintea Mea,
ostroave, şi ascultaţi-Mă;
popoarele să-şi împrospăteze puterea, să vină mai
lângă Mine şi să
grăiască; apoi să intrăm la judecată!
2. Cine a ridicat din
Răsărit pe acela pe care biruinţa îl întâmpină pas cu
pas? Cine i-a dat în stăpânire neamuri şi i-a supus regi? Cu sabia
lui în pulbere îi preface, şi cu arcul ii risipeşte ca pe pleava
cea măruntă.
3. El ii
urmăreşte şi trece în pace pe căi pe unde n-au mai
călcat picioarele lui.
4. Cine a făcut
aceasta şi cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă
neamurile; Eu, Domnul Care sunt cel dintâi şi voi fi cu cei din
urmă.
5. Ostroavele Îl văd
şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură,
se apropie, vin, intră la judecată!
6. Fiecare se ajută
unul pe altul şi-şi zic: "Curaj!"
7. Turnătorul
îmbărbătează pe argintar şi cel ce bate aurul, pe cel
care bate pe nicovală, zicând: "Îmbinarea este bună".
Şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.
8. Dar tu, Israele, sluga Mea,
Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul Meu!...
9. Pe tine care te-am smuls
din cele mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat
din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu
eşti robul Meu, pe tine te-am ales
şi nu te-am lepădat;
10. Nu te teme, că Eu
sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu
îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea
cea tare te va sprijini.
11. Iată că se
vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt
aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri
cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi!
12. Căuta-vei şi
nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi
cei ce vor să se lupte cu tine.
13. Că Eu sunt
Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic
ţie: "Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!"
14. Nu-îi fie frică,
vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău,
zice Domnul, Mântuitorul tău şi
Sfântul lui Israel.
15. Iată voi face din
tine o grapă cu dinţi, ascuţită şi nouă. Vei
merge peste munţi şi-i vei preface în pulbere şi văile în
pleavă măruntă.
16. Tu le vei vântura, vântul
le va lua şi vijelia le va risipi. Iar tu te vei bucura întru Domnul
şi întru Sfântul lui Israel te vei preamări!
17. Cei săraci şi
lipsiţi caută apă, dar nu o găsesc; limba lor este
uscată de sete, Eu, Domnul lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel,
nu-i voi părăsi!
18. Pe dealuri înalte voi
da drumul la râuri şi la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi
preface în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă!
19. Sădi-voi în
pustiu: cedri, salcâmi, mirţi şi măslini şi în lacuri
neumblate: chiparoşi, platani şi ienuperi laolaltă,
20. Ca să vadă
şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să
priceapă cu toţii că mâna Domnului a făcut acestea
şi că Sfântul lui Israel le-a zidit!
21. Veniţi şi
vă apăraţi pricina voastră, zice Domnul;
apropiaţi-vă cu dovezile voastre, zice regele lui Iacov.
22. Să se apropie
şi să ne spună mai dinainte ceea ce va fi! Vremea cea
străveche, aşa cum ne-au dat de ştire, cu de-amănuntul o
vom cerceta şi viitorul pe care-l proorocesc vom vedea ce este.
23. Vesti]i cele ce vor fi
în vremile mai de pe urmă, ca să ştim că sunteţi
dumnezei! Haidem! Bine sau rău, face]i ceva ca să ne putem încerca
puterea!
24. Dar iată că
lucrarea voastră este nimic şi nimic sânte]i şi voi, urâciune
este a vă alege!
25. De la miazănoapte l-am
chemat ca să vină, de la răsărit l-am chemat pe nume. El
a călcat în picioare pe satrapi ca pe noroi, cum calcă olarul
lutul.
26. Cine l-a descoperit
odinioară ca să-l ştim şi cu mult înainte ca să
zicem: "Este adevărat?" Dar nimeni n-a descoperit nimic,
nimeni n-a vestit nimic şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre.
27. Eu Cel dintâi am zis
Sionului: "Iată-i, iată-i!" şi Ierusalimului am adus
veste nouă.
28. Privesc şi nu este
nimeni; printre ei nu se află nici un profet. Eu îi întreb: "De unde vine el?" Dar ei nu răspund nimic!
29. Drept aceea, toţi
sunt nimic, lucrările lor deşertăciune, idolii lor sunt vânare
de vânt!
|