CAPITOLUL 10
Vedenia focului şi a heruvimilor.
1. Privind eu atunci, am
văzut pe bolta, care era deasupra capetelor heruvimilor, ceva
asemănător la înfăţişare cu un tron de rege, ca
piatra de safir.
2. Şi a zis Domnul
către omul cel îmbrăcat în haina de în: "Intră între
roţile cele de sub heruvimi şi umple-ţi pumnii de cărbuni
aprinşi, pe care-i vei lua dintre heruvimi, şi-i aruncă asupra
cetăţii!" Şi el a intrat acolo înaintea ochilor
mei;
3. Şi când a intrat
omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei şi un
nor umplea curtea cea dinăuntru.
4. Atunci s-a ridicat slava
Domnului de pe heruvimi spre pragul templului şi templul s-a umplut de
nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
5. Freamătul aripilor
heruvimilor se auzea până şi în curtea de afară, ca glasul
când vorbeşte Dumnezeu Atotputernicul.
6. Când a dat Domnul
poruncă omului celui îmbrăcat cu haină de în şi i-a zis:
"Ia foc dintre roţile cele dintre heruvimi", şi când a
intrat el şi a stat lângă roţi,
7. Atunci unul din heruvimi
şi-a întins mâna în focul cel dintre heruvimi, a luat şi a dat în
pumni celui îmbrăcat în haină de în, iar el, luându-l, a
ieşit.
8. Şi la heruvimi sub
aripi se vedeau un fel de mâini omeneşti.
9. Căutând eu atunci,
am văzut lângă heruvimi patru roţi, câte o roată
lângă fiecare heruvim; roţile acestea erau la vedere ca şi
crisolitul.
10. După
făptură erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în
alta.
11. Când ele mergeau,
mergeau în toate patru părţile, şi în vremea mersului nu se
întorceau, ci încotro era îndreptat capul heruvimului, într-acolo mergeau,
şi în vremea mersului nu se întorceau.
12. Tot trupul heruvimilor,
spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi; asemenea
şi roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur...
13. Roţilor acestora,
după cum am auzit eu, li s-a zis: "Galgal" (Vijelie).
14. Fiecare din
fiinţele acestea avea patru feţe: faţa întâi era
faţă de heruvim, faţa a doua era faţă de om, cea de
a treia era faţă de leu şi cea de a patra era faţă
de vultur.
15. Atunci heruvimii s-au
ridicat; ei erau aceleaşi fiare pe care le văzusem la râul
Chebar.
16. Când mergeau heruvimii,
mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când heruvimii îşi
ridicau aripile ca să se ridice de la pământ, nici roţile nu
se despărţeau, ci erau împreună cu ei.
17. Când aceia
stăteau, stăteau şi acestea; iar când se ridicau aceia,
şi acestea se ridicau, pentru că duhul fiarelor era şi în
ele.
18. Atunci slava Domnului
s-a dus de la prag şi s-a aşezat pe heruvimi.
19. Iar heruvimii,
întinzând aripile, s-au ridicat de la pământ înaintea ochilor mei
şi s-au dus însoţiţi de roţi şi s-au oprit la poarta
cea dinspre răsărit a templului Domnului, şi slava Dumnezeului
lui Israel era deasupra lor.
20. Aceştia erau
aceleaşi fiare, pe care le văzusem eu la picioarele Dumnezeului lui
Israel, la râul Chebar.
21. Fiecare avea câte patru
feţe şi fiecare avea câte patru aripi, iar sub aripi aveau un fel
de mâini omeneşti.
22. Chipul feţelor
şi înfăţişarea lor era ca acelea pe care le văzusem
la râul Chebar, ba şi ei înşişi erau aceiaşi. Fiecare
mergea în partea înspre care era cu faţa.
|