CAPITOLUL 5
Ospăţul lui Belşaţar (Baltazar), scrierea
minunată şi tâlcuirea ei.
1. Regele
Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din
dregătorii săi şi în faţa celor o mie a băut
vin.
2. Belşaţar când
era în toiul ospăţului, la băutul vinului, a poruncit să
aducă vasele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor, tatăl
său, le luase din templul din Ierusalim, ca regele să bea vin din
ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale şi
concubinele sale.
3. Atunci au fost aduse
vasele de aur şi de argint care fuseseră luate din templul lui
Dumnezeu din Ierusalim şi au băut din ele regele şi
dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
4. Ei au băut vin şi au
preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de
lemn şi de piatră.
5. În aceeaşi
clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în
faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal,
şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria.
6. Atunci faţa regelui
s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile
coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat.
7. Regele a început să
strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii
şi tâlcuitorii de semne. Atunci el a prins a grăi şi a zis
tuturor înţelepţilor din Babilon: "Oricine va citi scrisul
acesta şi îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în
veşmânt de purpură, lanţ de aur i se va pune împrejurul
gâtului lui şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!"
8. Atunci au venit
toţi înţelepţii regelui, dar nu au putut citi scrisul, nici
să-i facă cunoscut înţelesul lui.
9. Regele
Belşaţar s-a înspăimântat foarte, faţa lui s-a
îngălbenit, iar dregătorii lui au rămas
înmărmuriţi.
10. Regina, auzind
strigătul regelui şi al dregătorilor, s-a dus in cămara
de ospăţ. Ea a început a grăi şi a zis: "O, rege,
să trăieşti în veac! Gândurile tale să nu te
înspăimânte, şi chipul feţei tale să nu se schimbe!
11. În regatul tău se
află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi în
vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în el
lumină, pricepere şi înţelepciune, ca înţelepciunea
dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus
mai-marele tâlcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor în stele
şi al înţelepţilor.
12. Din pricină
că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o ştiinţă
şi o pricepere de a tâlcui visele, de a dezlega lucrurile greu de
înţeles şi de a descoperi tainele, pentru aceasta regele i-a dat
numele de Beltşaţar. Deci cheamă pe Daniel, şi el
îţi va arăta tâlcuirea".
13. Daniel a fost adus
înaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel: "Tu eşti Daniel,
cel dintre robii iudei pe care i-a adus tatăl meu din Iuda?
14. Am auzit că în
tine este Duhul lui Dumnezeu şi că în tine se află
lumină, pricepere şi înţelepciune fără
seamăn.
15. Acum au fost aduşi
la mine înţelepţii şi prezicătorii ca să-mi
citească scrisul acesta şi să-mi facă cunoscută
tâlcuirea lui, dar nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea
acestor cuvinte.
16. Şi eu am auzit
despre tine că tu poţi să tâlcuieşti visele şi
să dezlegi cele tainice. Acum, dacă tu eşti în stare să
citeşti scrisul şi să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui,
vei fi îmbrăcat în veşmânt de purpură şi lanţ de aur
vei avea împrejurul gâtului tău şi vei cârmui ca al treilea în
regatul meu".
17. Atunci Daniel a început
să vorbească şi a grăit regelui: "Darurile tale
poţi să le păstrezi pentru tine, iar lucrurile de preţ
dă-le altora; căci eu voi citi regelui scrisul şi îi voi face
cunoscută tâlcuirea lui.
18. O, rege! Dumnezeu cel
Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl tău, regatul,
mărirea, cinstea şi strălucirea.
19. Iar din pricina puterii
pe care El i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi limbile erau
înfricoşate şi tremurau înaintea lui; el omora pe cine voia şi
lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa pe cine voia
şi cobora pe cine voia.
20. Şi pentru că
inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la mândrie, a
fost coborât de pe scaunul regatului său şi vrednicia lui i-a fost
luată;
21. Şi a fost izgonit
din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut asemenea dobitoacelor, şi
a locuit cu asinii sălbatici, mâncând iarbă ca boii şi
şi-a udat trupul din roua cerului până a recunoscut că
Dumnezeu cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor
şi aşază peste ea pe cine vrea.
22. Şi tu, fiul
său, Belşaţar, tu nu eşti smerit cu inima, măcar
că tu ştii toate acestea.
23. Şi te-ai ridicat
împotriva Stăpânului cerului şi ai adus vasele templului Său
înaintea ta, şi ai băut vin din ele, tu şi dregătorii
tăi, femeile tale şi concubinele tale, şi ai preamărit
dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de
piatră, dumnezei care nu văd, nici nu aud şi nici nu cunosc
nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi toate
căile tale, nu L-ai cinstit.
24. Atunci a trimis El
vârful mâinii care a scris aceste cuvinte.
25. Iată
inscripţia care a fost scrisă: Mene,
mene, techel ufarsin.
26. Aceasta este tâlcuirea
cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi
i-a pus capăt.
27. Techel: l-a
cântărit în cântar şi l-a găsit uşor.
28. Peres: a
împărţit regatul tău şi 1-a dat Mezilor
şi Perşilor".
29. Atunci a poruncit
Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt de
purpură şi i-au pus lanţ de aur la gâtul lui şi au dat de
veste că el va cârmui ca al treilea în împărăţie.
30. Chiar în noaptea aceea
a fost omorât Belşaţar, împăratul Caldeilor.
|