CAPITOLUL 8
Vedenia berbecului şi a ţapului.
l. În anul al treilea al domniei regelui Belşaţar mi s-a
arătat mie, lui Daniel, o vedenie, afară de cele ce mi se
arătaseră la început.
2. Şi m-am uitat în
vedenie şi, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este în
ţara Elamului şi, stând cu privirea aţintită, eram pe
fluviul Ulai.
3. Şi am ridicat ochii
mei şi m-am uitat şi iată un berbec cu două coarne stând
în picioare în faţa fluviului şi coarnele lui erau lungi, iar unul
mai lung decât celălalt şi cel mai lung creştea cel din
urmă.
4. Am văzut berbecul
lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte şi la miazăzi
şi nici o fiară nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu
scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voia şi creştea.
5. Şi m-am uitat cu
luare aminte şi iată un ţap venea de la apus pe deasupra
feţei pământului, fără ca să-l atingă. Şi
ţapul avea un corn între ochi, care corn se putea zări.
6. şi a venit
până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am văzut stând în
faţa fluviului şi s-a năpustit spre el cu toată
tăria puterii lui.
7. Şi l-am văzut
cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat împotriva lui şi a lovit
berbecul şi i-a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul nu mai
avea putere să i se împotrivească; şi l-a aruncat la
pământ şi 1-a călcat în picioare şi nimeni n-a
scăpat pe berbec.
8. Şi ţapul a
crescut foarte şi când a ajuns puternic, cornul cel mare s-a
sfărâmat şi am zărit patru coarne crescând în locul lor, spre
cele patru vânturi ale cerului.
9. Şi din unul dintre
ele a ieşit un corn mic, care a crescut afară din cale, către
miazăzi, către răsărit şi către ţara
strălucirii.
10. Şi el s-a
înălţat până către oştirea cerească şi a
doborât la pământ din oştire şi din stele şi le-a
călcat în picioare.
11. Şi a mai crescut
până la mai-marele oştirii şi i-a luat jertfa de fiecare zi
şi i-a răsturnat locul templului său.
12. Şi peste jertfa de
fiecare zi el a pus nelegiuirea şi a aruncat adevărul la
pământ, şi el a făcut şi a izbutit.
13. Şi am auzit un
sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis către cel ce
grăia: "Până când va dura vedenia şi jertfa de fiecare zi
nu se va mai aduce şi un păcat al pustiirii va fi pus în loc
şi templul şi oştirea vor fi călcate în
picioare?"
14. Atunci el i-a
răspuns: "Până la două mii trei sute de seri şi de
dimineţi; după aceasta templul îşi va avea din nou rostul
lui".
15. Şi când eu,
Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o
înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de
om.
16. Atunci am auzit un glas
de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spunea:
"Gavriile, tâlcuieşte celui de acolo vedenia!"
17. Şi el a venit unde
eram eu şi, când se apropia, m-am înspăimântat şi am
căzut cu faţa la pământ. Şi el mi-a grăit: "Ia
aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârşitul
veacurilor!"
18. Şi când vorbea cu
mine, stam înmărmurit cu faţa la pământ; atunci el s-a atins
de mine şi m-a ridicat în picioare in locul în care mă aflam,
19. Şi mi-a spus:
"Iată, îţi voi face cunoscut ceea ce se va întâmpla în vremea
din urmă a mâniei lui Dumnezeu; că pentru vremea cea din urmă
este vedenia.
20. Berbecul cu două
coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii Mediei
şi ai Persiei.
21. Iar ţapul este
regele Greciei şi cornul cel mare, care este între ochi, este regele cel
dintâi.
22. Şi dacă el a
fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui; înseamnă că
patru regate se vor ridica din neamul lui, dar fără să
aibă puterea lui.
23. La sfârşitul
stăpânirii lor, la vremea covârşirii păcatelor lor, se va
ridica un rege cu chip semeţ şi isteţ în lucrurile
ascunse.
24. Şi stăpânirea
lui va creşte în putere - dar nu prin puterea lui însuşi - şi
va face pustiiri uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi va
prăbuşi pe cei tari şi pe poporul sfinţilor.
25. Din pricina
isteţimii lui, va izbuti înşelăciunea în mâna lui şi se
va semeţi în inima sa şi în plină vreme de pace va doborî pe
mulţi. Şi se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat
la pământ nu de mână omenească.
26. Iar vedenia despre seri
şi despre dimineţi, care a fost spusă, este
adevărată; tu însă pecetluieşte vedenia, că se va
întâmpla după multe zile".
27. Şi eu, Daniel, am
fast istovit de puteri şi am căzut bolnav câteva zile. Dar m-am sculat şi am avut
grijă de lucrurile regelui. Am rămas uimit de cele ce am văzut
şi n-am putut să le înţeleg.
|