CAPITOLUL 9
Rugăciunea lui Daniel şi proorocia celor şaptezeci de
săptămâni de ani.
1. În anul întâi al lui
Darius, fiul lui Ahaşveroş (Artaxerxe), din neamul Mezilor,
care a domnit peste regatul Caldeilor,
2. În anul întâi al domniei
lui - eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci
de ani, pentru care a fost cuvântul Domnului către proorocul Ieremia,
ani care trebuia să se împlinească de la dărâmarea
Ierusalimului.
3. Şi mi-am îndreptat
faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi
în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă.
4. Şi m-am rugat
Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit şi am zis: "O,
Doamne, Dumnezeule cel mare şi minunat, Care păzeşti
legământul şi îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine şi
iau aminte la poruncile Tale!
5. Păcătuit-am,
fărădelege am făcut, ca şi cei nelegiuiţi ne-am
purtat, răsculatu-ne-am şi ne-am depărtat de la poruncile
şi de la legile Tale.
6. Şi nu am ascultat
de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit în numele Tău:
către regii noştri, către mai-marii noştri,
părinţilor noştri şi la tot poporul
ţării.
7. A Ta este, Doamne,
dreptatea, iar a noastră ruşinarea feţelor noastre, precum se
arată astăzi oamenilor din Iuda şi locuitorilor din Ierusalim
şi la tot Israelul, cei de aproape şi cei de departe, în toate
ţările în care Tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor
ce le-au săvârşit împotriva Ta.
8. Doamne Dumnezeule, a
noastră este ruşinarea feţelor, a regilor noştri, a
mai-marilor noştri şi a părinţilor noştri, căci
noi am păcătuit ţie;
9. A Domnului Dumnezeului
nostru este milostivirea şi îndurarea. Răzvrătitu-ne-am
împotriva Lui.
10. Şi nu am ascultat
de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să umblăm în legea Lui, pe
care ne-a dat-o nouă prin mâna slujitorilor Săi profeţi.
11. Şi tot Israelul a
călcat legea Ta şi s-a depărtat, ca să nu mai audă
glasul Tău. Vărsatu-s-a peste noi blestemul şi jurământul
scris în legea lui Moise, slujitorul lui
Dumnezeu, căci am păcătuit împotriva Ta.
12. Şi a adeverit
cuvintele Sale pe care le-a grăit către noi şi către
judecătorii noştri, care au cârmuit peste noi, că a voit
să abată peste noi straşnic prăpăd, ce nu s-a mai
întâmplat niciodată sub cer, asemenea celui din Ierusalim.
13. Precum este scris în
legea lui Moise, toată această
nenorocire s-a năpustit asupra noastră, dar n-am îmbunat faţa
Domnului Dumnezeului nostru, întorcându-ne de la nelegiuirile noastre şi
luând aminte la adevărul Său.
14. Gândit-a îndelung
Domnul asupra nenorocirii pe care a abătut-o peste noi, că drept
este Domnul Dumnezeul nostru în toate faptele pe care le-a făcut, dar
noi n-am ascultat de glasul Lui.
15. Şi acum, Doamne
Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului
cu mână tare şi Te-ai făcut vestit până în ziua de
astăzi, păcătuit-am, fărădelege am făcut.
16. O, Doamne! Întoarcă-se,
după milostivirile Tale, toată mânia şi toată văpaia
urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfânt al Tău!
Că, pentru păcatele noastre şi pentru fărădelegile părinţilor
noştri, Ierusalimul şi poporul Tău au ajuns de ocară pentru
toţi vecinii noştri.
17. Acum ascultă,
Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului Tău şi ruga
fierbinte şi luminează faţa Ta spre templul Tău pustiit,
pentru numele Tău, Doamne!
18. Pleacă, Dumnezeul
meu, urechea Ta şi auzi, deschide ochii Tăi şi vezi mâhnirea
noastră adâncă şi cetatea asupra căreia se cheamă
numele Tău. Că nu pentru faptele noastre drepte aducem înaintea Ta
rugăciunile noastre cele fierbinţi, ci pentru milele Tale cele
mari.
19. O, Doamne,
ascultă! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte şi
lucrează! Nu întârzia pentru numele Tău, Dumnezeul meu; că
numele Tău îl poartă cetatea şi poporul Tău!"
20. Şi în vreme ce
grăiam şi mă rugam şi mărturiseam păcatul meu
şi păcatul poporului meu Israel şi cădeam cu ruga mea
fierbinte înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru sfânt muntele Dumnezeului
meu,
21. Şi pe când vorbeam
în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în
vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe
la vremea jertfei de seară.
22. Şi a venit şi
mi-a grăit zicând: "Daniele, chiar acum am sosit ca să-ţi
deschid mintea.
23. Când tu ai început
să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit ca
să-ţi vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia
aminte la cuvânt şi înţelege vedenia!
24. Şaptezeci de
săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru
cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va trece peste
margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi
nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia
şi proorocia se vor pecetlui şi se va unge Sfântul
Sfinţilor.
25. Să ştii
şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru
zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel-Uns - Cel-Vestit -
sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de
săptămâni; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul
din afară, în vremuri de strâmtorare.
26. Iar după cele
şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri
fără să se găsească vreo vină în El, iar
poporul unui domn va veni şi va dărâma cetatea şi templul.
Şi sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui
Dumnezeu şi până la capăt va fi război -
prăpădul cel hotărât.
27. Şi El va încheia
un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la
mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în
templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea
hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii".
|