CAPITOLUL 10
Continuarea vedeniilor.
1. În anul al treilea al
lui Cirus, regele Perşilor, i s-a descoperit un cuvânt lui Daniel - care
se chema Beltşaţar - şi adevărat este cuvântul şi el
vesteşte război mare. El a pătruns cuvântul şi a
înţeles vedenia.
2. "În vremea aceea,
eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni de zile în jale.
3. Pâine bună n-am
mâncat, carne şi vin n-am pus în gura mea şi cu miresme nu m-am
uns, până ce nu s-au împlinit trei săptămâni de zile.
4. Dar în ziua a
douăzeci şi patra a lunii întâi, eu, Daniel, mă aflam pe malul
fluviului celui mare, adică Tigrul,
5. Şi mi-am ridicat
ochii mei şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar
coapsele lui încinse cu aur curat şi de preţ;
6. Trupul lui ca şi
crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca
flăcările de foc, braţele şi picioarele lui
străluceau ca arama lustruită şi sunetul cuvintelor lui ca
vuietul unei mulţimi.
7. Şi am văzut
numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine nu au văzut
vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei şi au fugit să
se ascundă.
8. Atunci eu am rămas
singur şi am văzut această mare vedenie şi n-a rămas
în mine putere, faţa mea şi-a schimbat înfăţişarea,
stricându-se, şi nu mai aveam vlagă.
9. Şi am auzit glasul
cuvintelor lui şi, la glasul cuvintelor lui, eu am căzut
înmărmurit cu faţa la pământ.
10. Şi iată
că o mână s-a atins de mine şi m-a ridicat în genunchi şi
pe palmele mâinilor mele.
11. Şi a grăit
către mine: "Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu, ia aminte la
cuvintele pe care ţi le spun ţie şi stai drept, că acum
sunt trimis către tine". Şi pe când îmi grăia cuvântul
acesta, m-am sculat tremurând.
12. Şi a zis
către mine: "Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi, de
când ţi-ai sârguit inima ta ca să înţelegi şi să te
smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite
şi eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
13. Şi îngerul
păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de
zile, dar iată că Mihail, cel
dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am
lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui Perşilor
14. Şi am venit ca
să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la
sfârşitul zilelor; că mai este o vedenie pentru zilele cele din
urmă".
15. Şi pe când
grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors privirea spre pământ
şi am rămas ca un mut.
16. Şi iată!
Acela care avea înfăţişarea fiului omului s-a atins de buzele
mele; atunci am deschis gura mea şi am grăit şi am zis
către cel ce sta înaintea mea: "O, Stăpânul meu! Din pricina
acestei vedenii m-au cuprins zvârcoliri de durere şi am rămas
fără putere.
17. Şi cum poate un
slujitor atât de mic al Domnului său să grăiască cu un
Stăpân atât de mare ca Tine! Şi de spaimă îmi piere toată
puterea şi suflarea mi se opreşte".
18. Atunci s-a atins
iarăşi de mine acela care avea înfăţişarea Fiului
Omului şi mi-a dat tărie.
19. Şi mi-a zis:
"Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare
şi curajos!" Şi pe când grăia cu mine, m-am simţit
întărit şi am zis: "Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai
întărit!"
20. Atunci El a zis:
"Ştii tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Mă
voi întoarce să fac război cu îngerul păzitor al Persiei
şi, când Eu Mă voi duce, iată
că îngerul păzitor al Greciei va veni.
21. Îţi voi vesti
ţie ceea ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu poate
să Mă ajute mai bine la aceasta
decât Mihail, îngerul vostru
păzitor".
|