CAPITOLUL 4
Dumnezeu mustră necredinţa Israeliţilor.
l. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că
Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului,
2. Că nu mai este
credinţă, nici iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu în
ţară.
3. Toţi jură
strâmb, mint, ucid, fură şi sunt desfrânaţi; săvârşesc
fapte silnice, iar sângele vărsat curge peste sânge.
4. Pentru aceasta ţara
e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fără vlagă.
5. Tu te poticneşti
ziua, iar noaptea se poticneşte cu tine şi profetul şi voi face
să piară poporul tău.
6. Poporul Meu
va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru
că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o
parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea
Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi.
7. Cu cât s-au
înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva Mea; cinstea lor au schimbat-o în
ruşine.
8. Ei se hrănesc din
fărădelegile poporului Meu, şi năzuinţa lor este numai
către păcat.
9. Dar şi
poporului i se va întâmpla ca şi preotului; voi pedepsi purtarea lui,
iar faptele lui le voi întoarce împotriva lui;
10. Vor mânca, dar nu se vor sătura. Când se vor desfrâna, nu se vor
înmulţi, că au părăsit pe Domnul.
11. Desfrânarea,
vinul şi mustul dau curaj inimii.
12. Poporul Meu
întreabă o bucată de lemn şi toiagul lui îi vesteşte
viitorul, că un duh de desfrânare i-a făcut să
rătăcească şi au săvârşit
destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor;
13. Ei aduc jertfe pe
vârfurile munţilor şi tămâieri pe înălţimea
colinelor, sub stejari, plopi şi terebinţi, căci umbra este
bună. Iar dacă fiicele voastre se desfrânează şi nurorile
voastre sunt prea desfrânate,
14. Nu voi pedepsi pe
fetele voastre fiindcă au fost ticăloase şi nici pe nurorile
voastre că s-au desfrânat, că ele înseşi merg laolaltă cu
desfrânatele şi aduc jertfă la un loc cu ticăloasele, astfel
că poporul Meu merge la pieirea
lui.
15. Dacă te
desfrânezi, o, Israele, Iuda să nu mai păcătuiască. Nu
mai veniţi la Ghilgal şi nu vă mai suiţi în Bet-Aven
şi nu vă juraţi: "Viu este Domnul!"
16. Că asemenea
junincei îndărătnice, aşa şi Israel s-a îndărătnicit.
Şi să-i mai pască pe ei Domnul ca pe un miel în
păşuni întinse?
17. Efraim este alipit de
idoli; lasă-l!...
18. După ce
isprăvesc de băut, se dedau desfrâului; iar mai-marii lor
năzuiesc numai către fapte de ruşine.
19. Vântui îi va strânge în
aripile sale şi ruşinea îi va cuprinde din pricina jertfelor
lor.
|