CAPITOLUL 5
Fărădelegea lui Israel şi a lui Iuda. Prezicerea pedepsei
lor.
1. Ascultaţi acestea
voi, preoţilor, şi luaţi aminte voi cei din casa lui Israel,
şi plecaţi urechea, voi cei din casa regelui, căci către
voi se îndreaptă hotărârea, fiindcă aţi fost un laţ
la Miţpe şi o cursă
întinsă pe Tabor.
2. Şi la Sitim au
săpat o groapă adâncă. Nu mai e nici o scăpare pentru ei
toţi!
3. Iată Eu cunosc
Efraimul, iar Israelul nu se poate ascunde de Mine
că tu, Efraime, chiar acum ai săvârşit fapte de ocară
şi Israelul s-a întinat cu spurcăciuni.
4. Faptele lor nu le dau
răgaz să se întoarcă la credinţa în Domnul Dumnezeul lor,
că un duh de ticăloşie sălăşluieşte
înăuntru lor şi pe Domnul nu vor să-L cunoască.
5. Trufia lui Israel
mărturiseşte pe faţă împotriva lui; Israel şi Efraim
se vor prăbuşi din pricina fărădelegilor lor, de asemenea
şi Iuda va cădea cu ei.
6. Cu oile şi cu boii
lor vor merge să caute pe Domnul, dar nu-L vor afla. El S-a
despărţit de ei!
7. Căzut-au de la
credinţa în Domnul, că au născut fii din desfrânare; de aceea,
la sărbătoare de lună nouă vor fi nimiciţi ei
şi ţarinile lor.
8. Sunaţi din corn în
Ghibea şi din trâmbiţă în Rama; strigaţi de
deznădejde în Bet-Aven! Ia seama, Veniamine!
9. Efraim va fi pustiit în
ziua judecăţii; pentru seminţiile lui Israel vestesc un lucru
care se va adeveri.
10. Căpeteniile lui
Iuda. au fost ca unii care schimbă piatra de hotar; peste ei voi
vărsa ca apa întărâtarea Mea!
11. Efraim este asupritor,
calcă dreptul fiecăruia, fiindcă îi place să alerge
după idoli.
12. Iar Eu sunt ca o molie
pentru Efraim, ca un cariu pentru casa lui Iuda.
13. Când Efraim a
văzut boala lui, iar Iuda rana lui, Efraim s-a îndreptat spre Asiria
şi a trimis soli către regele din Iareb. Acela însă n-a putut
să-l tămăduiască şi să-l vindece de rana
lui;
14. Căci Eu sunt ca un leu faţă de
Efraim şi ca un pui de leu faţă de casa lui Iuda. Eu, Eu
sfâşii şi Mă
duc şi nimeni nu poate să-i scape din mâna Mea.
15. Mă duc să nu Mă mai întorc la locul Meu, până ce nu se vor căi şi-Mi vor căuta faţa Mea. Întru strâmtorarea lor ei umblă
după Mine, zicând:
|