CAPITOLUL 14
Îndemnarea lui Israel la pocăinţă. Făgăduinţa lui Dumnezeu.
1. Pustie să ajungă
Samaria, fiindcă s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei!
Să cadă în ascuţişul sabiei, pruncii ei să fie
ucişi şi femeile care i-au zămislit să fie
spintecate!
2. Întoarce-te,
Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina
fărădelegii tale!
3. Găsiţi rugi de
pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul şi-I
ziceţi Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să
ne bucurăm de milostivirea Ta şi să aducem, în loc de tauri,
lauda buzelor noastre:
4. Asiria nu ne va
scăpa, noi nu ne vom mai sui pe cai şi nu vom mai zice către
lucrurile mâinilor noastre: "Tu eşti Dumnezeul nostru",
căci numai la Tine găseşte orfanul milă".
5. Tămădui-voi
urmele căderii lor de la credinţă, îi voi iubi din toată
inima Mea, căci mânia Mea
s-a depărtat ţie la ei.
6. Voi fi ca roua pentru
Israel; ca liliacul să înflorească şi rădăcinile lui
să se afunde în pământ ca cele din pădurile Libanului.
7. Lăstarii lui
să fie puzderii, cununa lui să fie ca a măslinului, iar
mireasma lui ca cea din Liban.
8. Să se întoarcă
la Mine şi să se
adăpostească la umbra Mea,
să-şi agonisească hrană, şi ca viţa să
înflorească şi să li se ducă numele ca vinul cel din
Liban.
9. Ce va mai face Efraim de
aici încolo cu idolii? Eu singur îi vor răspunde şi voi avea ochii aţintiţi
asupra lui. Eu sunt ca un chiparos verde! Din Mine
ies roadele lui!
10. O, de ar fi cineva
înţelept ca să priceapă aceasta şi ager ca să
poată pătrunde cuvântul cel adânc! Căile Domnului sunt căi drepte! Cei drepţi merg pe ele în
bună pace, iar cei nelegiuiţi se poticnesc şi cad.
|
|