CAPITOLUL 7
Mustrarea Iudeilor şi
făgăduinţa izbăvirii de robie.
1. Vai mie! Căci am
ajuns ca după culesul fructelor de vară, ca după culesul
viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină
timpurie pe care o doreşte sufletul meu!
2. Om cucernic nu mai este
în ţară şi nici un om drept pe pământ; toţi pândesc
să verse sânge, unii întind cursă altora.
3. Mâinile
lor sunt gata să săvârşească răul: căpetenia
cere daruri, judecătorul cere plată şi cel mare
grăieşte după pofta sufletului său.
4. Cel mai bun dintre ei
este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de
mărăcini. Ziua vestită de străjile Tale, ziua pedepsirii
Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare!
5. Nu vă
încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi
nădejdea şi de aceea care se sprijină pe pieptul tău
păzeşte cuvintele gurii tale!
6. Căci feciorul
defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva
mamei sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa lui.
7. Ci eu numai spre Domnul
voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea
şi Dumnezeul meu mă va asculta.
8. Nu te bucura de mine,
vrăjmaşa mea, căci dacă eu cad, mă scol, iar când
stau în întuneric, Domnul este lumina mea.
9. Îndura-voi mânia
Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până când El va
judeca pricina mea şi îmi va face dreptate; El mă va scoate la
lumină şi voi privi dreptatea Lui.
10. Să vadă
vrăjmaşa mea şi să se ascundă de ruşine, ea
care-mi spunea: "Unde este Domnul Dumnezeul tău?" Ochii mei se
vor uita la ea, şi ea va fi călcată în picioare ca noroiul de
pe uliţe.
11. Vine ziua când zidurile
tale vor fi zidite iarăşi, când nu va mai fi nici o lege din
acestea.
12. În ziua aceea vor veni
la tine din Asiria şi din cetăţile Egiptului, din Egipt
şi până la Eufrat, de la o mare ş? până la cealaltă
şi de la un munte până la altul.
13. Ţara se va preface
în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca preţ al purtării
lor.
14. Paşte poporul cu
toiagul tău, turma moştenirii tale, cea care
sălăşluieşte singură în pădure, în mijlocul
Carmelului! Să pască în Vasan şi în Galaad ca în zilele cele
de altădată!
15. Ca în ziua când ai
ieşit din ţara Egiptului îţi voi arăta lucruri
minunate!
16. Vedea-vor neamurile
şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la
gură, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.
17. Vor linge pulbere ca
şerpii, ca şi târâtoarele pământului vor fi cuprinse de
spaimă, ieşind din ascunzişurile lor; vor veni tremurând
către Domnul Dumnezeul nostru şi se vor înfricoşa de
Tine.
18. Cine este Dumnezeu ca
Tine, Care ierţi fărădelegea şi treci cu vederea
păcatele restului moştenirii Tale? Mânia
Lui nu ţine totdeauna, căci El iubeşte îndurarea.
19. Şi
milostiveşte-Te iarăşi spre noi şi fărădelegile
noastre calcă-le în picioare! Aruncă în adâncul mării toate
păcatele noastre.
20. Păstrează
credincioşia făgăduită lui Iacob şi îndurarea pe
care ai arătat-o lui Avraam, precum ai jurat către
părinţii noştri în zilele de odinioară.
|
|