|
CAPITOLUL 1
Prezicerea pustiirii lui luda şi îndemn la pocăinţă.
l. Cuvântul Domnului care a fost către Ioil, fiul lui Petuel.
2. Ascultaţi acestea,
voi bătrânilor, luaţi aminte, voi toţi locuitorii
ţării! Oare s-a mai întâmplat aşa în vremea voastră sau
în zilele părinţilor voştri?
3. Povestiţi-le
feciorilor voştri, iar ei feciorilor lor, iar aceia neamului care va
veni după ei!
4. Ceea ce a rămas de
la lăcustele mici au mâncat lăcustele mari, şi ceea ce a
rămas de la cele mari au mâncat cele zburătoare, şi ceea ce a
rămas de la cele zburătoare au prăpădit stolurile de
lăcuste.
5.
Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin,
tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la
gură.
6. Căci un popor a
năvălit în ţara mea, puternic şi fără de
număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar fălcile, ca
fălcile de leoaică.
7. Pustiit-a via mea, iar
smochinul meu mi l-a făcut bucăţi; l-a jupuit de coajă
şi l-a trântit la pământ. Mlădiţele de vită au rămas
albe.
8. Tânguieşte-te ca o
fecioară încinsă cu sac după bărbatul din tinereţea
ei!
9. Prinosul şi
jertfa cu turnare nu mai sunt în templul Domnului! Preoţii, slujitorii
Domnului, sunt în mare jale.
10. Câmpul a rămas
pustiu, ţarina este plină de jale; grâul nu mai este, mustul
ajuns-a de ocară, iar untdelemn n-a rămas chiar nici un
strop!
11. Plugarii sunt
zăpăciţi, stăpânii de vii se tânguiesc pentru grâu
şi pentru orz, căci secerişul din ţarini este
pierdut.
12. Viţa de vie este
fără vlagă, smochinul tânjeşte, rodiile de asemenea
şi finicii, merii şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat; ba
mai mult, bucuria ajuns-a ocară pentru fiii oamenilor.
13. Încingeţi-vă
şi vă tânguiţi, voi preoţilor, izbucniţi în bocete,
voi slujitori ai altarului! Intraţi în templu şi petreceţi
noaptea în sac de jale, voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci prinosul
şi jertfa cu turnare au fost îndepărtate din templul Dumnezeului
vostru!
14. Postiţi post
sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe
bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul Dumnezeului
vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L:
15. "O, ce zi!
Căci aproape este ziua Domnului şi vine ca o pustiire de la Cel
Atotputernic.
16. Oare nu ni s-a luat
hrana de sub ochii noştri, bucuria şi veselia din templul
Dumnezeului nostru?
17. Seminţele s-au
uscat sub bulgării din brazdă, grânarele sunt goale, hambarele sunt
fără nimic în ele, căci nu mai este grâu.
18. Cum gem vitele! Cirezile de boi
mugesc, căci nu află nicăieri păşune; chiar şi
turmele de oi sunt în mare lipsă.
19. Către Tine,
Doamne, strig! Căci focul a mistuit toate păşunile pustiului
şi văpaia lui a dogorit toţi copacii de pe câmp.
20. Şi fiarele
câmpului zbiară către tine, căci pâraiele de apă au secat
şi focul a mistuit păşunile stepei".
|