|
CAPITOLUL 1
Chemarea, neascultarea şi pedeapsa lui Iona.
1. Şi a fost cuvântul
Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:
2. "Scoală-te
şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte
acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea!"
3. Şi s-a sculat Iona
să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope,
unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, şi, plătind
preţul călătoriei, s-a coborât în ea ca să meargă la
Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa
Domnului.
4. Dar Domnul a ridicat un
vânt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a
stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme.
5. Corăbierii s-au
înfricoşat şi au strigat fiecare către dumnezeul său
şi au aruncat în mare încărcătura corăbiei ca să se
uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase
şi adormise.
6. Atunci s-a apropiat de
el cârmaciul corăbiei, şi i-a zis: "Pentru ce dormi?
Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate El
Îşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!"
7. Şi au zis unul
către altul: "Haidem să aruncăm sorţi, ca să
ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!"
Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
8. Şi l-au întrebat pe
el: "Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea
aceasta asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde
şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti?"
9. Atunci el le-a
răspuns: "Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă
închin - Cel care a făcut marea şi uscatul".
10. Şi toţi
oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: "Pentru ce
ai săvârşit una ca aceasta?" Căci ei ştiau că
el fuge din faţa lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese.
11. Şi i-au zis lui:
"Ce să-ţi facem ca să se potolească marea?"
Căci marea se ridica din ce în ce mai mult.
12. Atunci el a
răspuns: "Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare
şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s-a
pornit peste voi această vijelie".
13. Şi marinarii
vâsleau ca să ajungă la ţărm, dar în zadar, căci
marea se ridica din ce în ce mai mult împotriva lor.
14. Atunci au strigat
către Domnul şi au zis: "O, Doamne, de-am putea să nu
pierim din pricina vieţii acestui om şi să nu ne
împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat! Că Tu, Doamne, precum ai
voit ai făcut!"
15. Şi îl
ridicară pe Iona şi îl aruncară în mare şi s-a potolit
urgia ei.
16. Şi oamenii s-au
temut cu teamă mare de Domnul şi au adus jertfă lui Dumnezeu
şi I-au făcut Lui făgăduinţe.
|