CAPITOLUL 2
Orbirea lui Tobit şi răbdarea lui.
l. Iar când m-am întors eu la casa mea şi mi-au fost daţi înapoi
Ana, femeia mea, şi fiul meu, Tobie, în ziua Cincizecimii,
sărbătoarea Săptămânilor, s-a pregătit la mine un prânz
bun şi m-am aşezat la masă.
2. Şi văzând eu
multele mâncăruri, am zis către fiul meu: "Mergi
şi adu să mănânce cu noi un sărac cu inimă
credincioasă, dintre fraţii noştri, robi în Ninive, iar eu te
aştept".
3. Şi a venit el
şi a zis: "Tată, unul din neamul nostru este sugrumat şi
aruncat în piaţă".
4. Atunci eu, în loc
să stau să mănânc, am ieşit repede şi l-am dus
într-o casă până după asfinţitul soarelui.
5. Şi apoi, întorcându-mă,
m-am spălat şi mi-am mâncat pâinea cu întristare.
6. Atunci mi-am adus aminte
de proorocia lui Amos, care zice: "Prăznuirile voastre se vor
preface în jale şi toate cântările voastre în tânguire".
Şi am plâns.
7. Iar dacă a
asfinţit soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am
îngropat.
8. Vecinii însă râdeau
de mine şi ziceau: "Tot nu se teme că va fi ucis pentru fapta
asta; a mai fost fugar şi iată iar se apucă de îngropat
morţii".
9. Şi chiar în noaptea
aceea, după ce m-am întors de la înmormântare, fiind necurat, m-am
culcat să dorm afară lingă zidul curţii, cu faţa
descoperită.
10. Şi n-am băgat
de seamă că pe zid erau vrăbii. Şi pe când stam cu ochii
deschişi, vrăbiile au lăsat de sus necurăţie în
ochii mei şi am făcut albeaţă. Şi m-am dus eu la
doctori, pentru îngrijire. Ei mi-au uns ochii cu o alifie, dar am rămas
orb. Fraţii au rămas adânc întristaţi de aceasta. Ahiacar a
purtat grijă de întreţinerea mea timp de doi ani, înainte de a
pleca la Elimaida.
11. Şi atunci Ana,
femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare, să toarcă lână
şi să ţeasă pânză.
12. Ea aducea lucrul
făcut şi i se plătea; şi o dată, peste plată, a
primit ca dar un ied pentru mâncare.
13. Şi venind
acasă, iedul a început să zbiere; şi eu am întrebat pe femeie:
"De unde este iedul acesta? Nu cumva este de furat? Dă-l
stăpânului lui, căci nu se cuvine să mâncăm de furat".
14. Atunci ea mi-a
răspuns: "Mi-a fost dăruit
peste plată". Şi eu n-am crezut-o şi i-am zis să-l
dea stăpânului şi m-am înroşit înaintea ei. Ea însă mi-a
răspuns: "Unde-ţi sunt milosteniile şi faptele tale cele
bune? Toată lumea ştie ce ţi-au adus".
|