CAPITOLUL 12
Îngerul Rafael nu vrea să primească răsplată şi,
povăţuindu-i spre bine, se face nevăzut.
l. Şi chemând Tobit pe fiul său, Tobie, i-a zis: "Fiule,
pregăteşte plata omului care a fost cu tine! Trebuie să-i mai
adăugăm ceva".
2. Şi el a
răspuns: "Tată, socot că n-am să fiu în pagubă
de îi voi da jumătate din cele ce am adus;
3. Pentru că el m-a
adus la tine sănătos şi pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus
argintul şi te-a vindecat şi pe tine!"
4. Şi a zis
bătrânul: "I se cuvine!"
5. Şi a chemat pe
înger şi i-a zis: "Ia jumătate din toate cele ce aţi
adus, şi mergi în pace!"
6. Atunci îngerul i-a
chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: "Binecuvântaţi pe
Dumnezeu, slăviţi-L şi cunoaşteţi slava Lui şi
mărturisiţi înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru
voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălţa numele
Lui şi a vesti, slăvind faptele lui Dumnezeu! Şi voi să
nu vă leneviţi a-L preaslăvi.
7. Taina regelui se cuvine
s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le
vesteşti. Faceţi bine şi răul nu vă va ajunge!
8. Mai
mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie
şi cu dreptate, decât bogăţie cu nedreptate; mai bine să
faci milostenie, decât să aduni aur,
9. Căci milostenia
izbăveşte de la moarte şi curăţă orice
păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult.
10. Iar
păcătoşii sunt duşmanii vieţii lor.
11. Nimic n-am să
ascund de voi şi v-am şi spus: "Taina regelui se cuvine s-o
păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le
vesteşti".
12. Când te rugai tu
şi nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugăciunii voastre înaintea
Celui Sfânt şi când îngropai tu pe cei morţi, încă eram cu
tine.
13. şi când tu nu
te-ai lenevit să te scoli şi să-ţi laşi prânzul
tău ca să te duci să ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a
ascuns de mine, ci eu eram cu tine.
14. Şi acum Dumnezeu
m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara.
15. Eu sunt Rafael, unul
din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile
sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui
Sfânt".
16. Atunci s-au
înspăimântat amândoi şi au căzut cu faţa la pământ,
căci erau cuprinşi de frică.
17. Dar el le-a zis:
"Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi pe
Dumnezeu în veac!
18. Căci eu n-am venit
de voia mea, ci după voia Dumnezeului nostru, de aceea să-L şi
binecuvântaţi în veac.
19. În toate zilele am fost
văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor
voştri s-a părut aceasta.
20. Aşadar,
preaslăviţi acum pe Dumnezeu, căci eu mă înalţ la
Cel Care m-a trimis, şi scrieţi într-o carte toate cele ce s-au
săvârşit".
21. Şi sculându-se ei
nu l-au mai văzut.
22. Şi au început
să istorisească lucrurile cele mari şi minunate ale lui
Dumnezeu şi cum li s-a arătat îngerul Domnului.
|