CAPITOLUL 6
Olofern se mânie pe Ahior Şi, spre pedeapsă, îl trimite la
Betulia; iar Israeliţii, luându-l, îl mângâie şi se roagă lui
Dumnezeu pentru ajutor.
l. Şi după ce s-a potolit zarva bărbaţilor care
stăteau în jur la sfat, Olofern, căpetenia armatei asiriene, a zis
lui Ahior, înaintea întregii mulţimi de străini şi de
Amoniţi:
2. "Cine eşti tu,
Ahior, şi voi simbriaşii lui Amon, că faci pe proorocul la
noi, aşa cum faci astăzi, şi ne îndemni să nu pornim la
război împotriva neamului lui Israel, fiindcă Dumnezeul lor îi
apără? Şi cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor? El
îşi va trimite oştirea sa şi-i va nimici de pe faţa
pământului, iar Dumnezeul lor nu va putea să-i scape.
3. Ci noi, robii lui, îi
vom sfărâma ca pe un singur om şi nu vor putea ei să se împotrivească
puterii cailor noştri,
4. Căci noi îi vom
arde. Munţii vor se vor îmbăta de
sângele lor şi câmpiile lor vor fi pline de trupurile lor. Şi ei nu
se vor mai putea împotrivi nouă, ci vor fi nimiciţi cu
desăvârşire, - zice regele Nabucodonosor, stăpânul lumii -
căci el a zis: "Să nu rămână neîndeplinite cuvintele
mele!"
5. Tu insă, Ahior,
simbriaşul lui Amon, care ai spus astăzi astfel de cuvinte de
defăimare, să nu mai vezi din ziua de azi faţa mea până
ce nu mă voi răzbuna pe acest neam ieşit din Egipt.
6. Atunci spada
oştirii mele şi suliţa războinicilor mei te vor
străpunge şi vei cădea cu ucişii lor când eu mă voi
întoarce împotriva lui Israel.
7. Robii mei să te
ducă în munte şi să te lase într-una din cetăţile de
acolo.
8. Şi nu vei pieri
fără a lua parte la ruina lor.
9. Dar fiindcă tu
nădăjduieşti în inima ta că ei nu vor fi înfrânţi,
să nu te mâhneşti, căci eu am zis şi nici unul din
cuvintele mele nu va rămâne fără împlinire!"
10. Şi Olofern porunci
slujitorilor săi, care erau de faţă în cortul lui, să
pună mâna pe Ahior şi să-l ducă în Betulia şi
să-l dea în mâinile fiilor lui Israel.
11. Atunci slujitorii
săi l-au luat şi l-au dus afară din tabără în
şes, iar din şes l-au dus în munte şi au ajuns la izvoarele
din josul Betuliei.
12. Dar când i-au
văzut locuitorii cetăţii pe vârful muntelui, ei şi-au
luat armele şi au ieşit afară din cetate pe vârful muntelui
şi toţi prăştiaşii au pus stăpânire pe
urcuşul dinspre ei, aruncând pietre asupra lor,
13. Şi ei,
ascunzându-se după munte, au legat pe Ahior, l-au lăsat la poalele
muntelui şi s-au întors la stăpânul lor.
14. Dar fiii lui Israel
s-au coborât din cetate şi s-au dus la el, l-au dezlegat şi l-au
adus în Betulia şi l-au înfăţişat înaintea
căpeteniilor cetăţii,
15. Care erau în zilele
acelea: Oziaş, fiul lui Miheia, din seminţia
lui Simeon, şi Habriş, fiul lui Otniel, şi Harmis, fiul lui Melchiel.
16. Şi ei au chemat pe
toţi bătrânii cetăţii şi au alergat la adunare
tinerii şi femeile. Şi l-au pus pe Ahior în mijlocul întregului
popor, iar Oziaş l-a întrebat despre cele întâmplate.
17. Atunci el le-a
răspuns şi le-a făcut cunoscute planurile sfatului lui Olofern
şi toate cuvintele pe care el le grăise în faţa
căpeteniilor asiriene şi lăudăroşenia lui Olofern
împotriva casei lui Israel.
18. Atunci poporul a
căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat lui Dumnezeu
şi a strigat, zicând:
19. "Doamne, Dumnezeul
cerului, caută la trufia lor şi îndură-te de umilinţa
neamului acestuia şi te uită cu milostivire astăzi la
faţa celor sfinţiţi ai tăi!"
20. Pe urmă au
mângâiat pe Ahior şi l-au lăudat foarte.
21. Şi Oziaş l-a
luat din adunare acasă la el şi a făcut ospăţ pentru
bătrâni. Şi ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel într-ajutor
toată noaptea aceea.
|