CAPITOLUL 8
Iscusitul îndemn şi bunul sfat al Iuditei către bătrânii
poporului Israel.
1. Şi în vremea
aceea asemenea cuvinte au ajuns la urechea Iuditei, fiica lui Merari,
fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania,
fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia,
fiul lui Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul
lui Israel.
2. Şi bărbatul
ei, Manase, om din seminţia şi din
neamul ei, murise pe vremea seceratului orzului.
3. El supraveghea pe
legătorii de snopi la câmp când arşiţa soarelui l-a izbit,
şi el a murit în Betulia, cetatea sa, şi l-au îngropat lângă
părinţii lui în ţarina dintre Dotain şi Belmain.
4. Şi Iudita a
rămas văduvă; a trăit în casa ei trei ani şi patru
luni.
5. Şi ea îşi
făcuse o colibă pe acoperişul casei şi umbla încinsă
cu sac împrejurul coapselor sale şi purta hainele văduviei
sale;
6. Şi postea în toate
zilele văduviei sale, afară de ajunul zilelor de odihnă,
şi de zilele de odihnă, afară de ajunul lunilor noi şi de
lunile noi, afară de praznice şi de zilele de veselie ale neamului
lui Israel.
7. Şi era
frumoasă la stat şi fermecătoare la chip. Şi Manase
îi lăsase aur şi argint, robi şi roabe, vite şi
ţarini, pe care ea acum le stăpânea.
8. Şi nu ar fi
îndrăznit nimeni să-i spună vreo vorbă rea, fiindcă
ea se temea de Dumnezeu foarte.
9. Şi ea a auzit
vorbele cele rele ale poporului împotriva căpeteniilor, fiindcă din
pricina lipsei de apă îşi pierduse cumpătul. Dar Iudita a
auzit şi cuvintele lui Oziaş pe care le grăise poporului
şi cum jurase el că după cinci zile va preda cetatea în mâna
Asirienilor.
10. Deci ea a trimis pe
roaba ei pe care o pusese mai mare peste toată averea ei, ca să
cheme la ea pe Oziaş, pe Habriş şi pe Harmiş,
bătrânii cetăţii.
11. Şi după ce ei
au sosit la ea, ea le-a grăit: "Ascultaţi la mine, voi
căpetenii ale locuitorilor Betuliei! Căci nu este drept cuvântul pe
care l-aţi grăit în faţa poporului, când v-aţi jurat pe
Dumnezeu şi aţi făgăduit să predaţi
duşmanului cetatea în timp de cinci zile, dacă până atunci
Domnul nu va veni în ajutorul vostru.
12. Şi acum cine
sunteţi voi cei ce ispitiţi pe Dumnezeu în ziua de azi şi care
în locul lui Dumnezeu staţi printre oameni?
13. Şi acum voi
ispitiţi pe Domnul cel Atotputernic, dar în veac de veac nu veţi
cunoaşte nimic.
14. Căci dacă
adâncimii inimii omului voi nu-i puteţi da de fund şi nici nu
puteţi să cuprindeţi şirul cugetării ei, cum
aţi putea voi, oare, să pătrundeţi pe Dumnezeu, Care a
făcut toate acestea, şi să cunoaşteţi mintea Lui
şi să înţelegeţi gândurile Lui? Niciodată,
fraţilor! Nu întărâtaţi pe Domnul Dumnezeul vostru!
15. Fiindcă, dacă
în timp de cinci zile El nu voieşte să ne ajute, El are putere
să ne ocrotească oricând vrea, sau să ne
prăpădească în faţa vrăjmaşilor
noştri.
16. Nu zălogiţi
planurile Domnului Dumnezeului nostru, căci Dumnezeu nu poate fi
ameninţat ca un om şi nici ca un pământean nu poate fi supus
judecăţii noastre.
17. De aceea să
aşteptăm ajutorul Său şi să strigăm pentru
izbăvirea noastră, şi El va asculta glasul nostru, dacă
are îndurare către el.
18. Căci nu se află
nici unul în neamul nostru şi în ziua de astăzi nu este nici
seminţie, nici familie, nici popor, nici cetate care să se închine
la idoli făcuţi de mână omenească, cum s-a întâmplat
aceasta odinioară.
19. Din această
pricină părinţii noştri au fost trecuţi prin
ascuţişul sabiei şi jefuiţi, ori au suferit o mare
înfrângere înaintea vrăjmaşilor noştri.
20. Noi însă nu
cunoaştem alt Dumnezeu afară de El, pentru aceasta noi
nădăjduim că nu ne va trece cu vederea nici pe noi şi
nici pe unul din neamul nostru.
21. Căci dacă
cetatea noastră va fi cuprinsă, cuprinsă va fi toată
Iudeea, iar templul nostru va fi jefuit şi, pentru pângărirea lui,
Domnul ne va cere socoteală.
22. Iar uciderea
fraţilor noştri şi robirea ţării, pustiirea
moştenirii noastre o va întoarce asupra capului nostru, în mijlocul
neamurilor unde vom fi robi, şi vom ajunge de batjocură şi de
ocară în faţa celor ce ne vor stăpâni pe noi;
23. Fiindcă robia
noastră, Domnul nu o va îndrepta spre bine, ci Domnul Dumnezeul nostru o
va preface în ocară.
24. Şi acum,
fraţilor, să arătăm fraţilor noştri că
viaţa noastră atârnă de noi şi ceea ce avem mai sfânt,
templul şi altarul, se reazimă pe noi.
25. Pentru toate acestea
să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru Care ne încearcă pe
noi întocmai ca şi pe părinţii noştri.
26. Aduceţi-vă
aminte câte a făcut cu Avraam şi de câte ori l-a încercat pe Isaac
şi câte a întâmpinat Iacob în Mesopotamia,
când păştea turmele lui Laban, fratele mamei lui.
27. Căci precum El i-a
ispitit pe aceia, ca să încerce inima lor, tot aşa ne încearcă
şi pe noi, dar nu spre răzbunare, ci mai degrabă Domnul
loveşte pe cei care se ating de El".
28. Apoi Oziaş a zis
către ea: "Toate cite le-ai grăit, le-ai grăit cu
inimă bună, şi nimeni nu poate să se împotrivească
cuvintelor tale.
29. Căci nu de
astăzi înţelepciunea ta este cunoscută, ci de la începutul
vieţii tale tot poporul a recunoscut priceperea ta şi
cuminţenia cugetelor inimii tale.
30. Dar poporul tare se
chinuieşte de sete şi el ne-a silit pe noi să facem precum am
făgăduit şi ne-a supus la jurământ, pe care noi nu vom
putea să-l călcăm.
31. Şi acum
roagă-te pentru noi, fiindcă eşti femeie evlavioasă, ca
Domnul să ne trimită ploaie, ca să umple vasele noastre
şi să nu mai ducem lipsă de apă!"
32. Dar Iudita le-a
răspuns: "Ascultaţi-mă! Vreau să săvârşesc
o faptă a cărei amintire să rămână copiilor
seminţiei noastre din neam în neam.
33. În noaptea aceasta
staţi la poarta cetăţii şi eu voi ieşi cu roaba mea,
şi m zilele pe care voi le-aţi făgăduit că veţi
preda cetatea în mâna vrăjmaşilor noştri, Domnul va scăpa
cetatea prin mâna mea.
34. Voi însă nu
căutaţi să pătrundeţi cu mintea fapta mea, căci
eu nu vă voi spune nimic până nu voi împlini ceea ce vreau să
fac".
35. Atunci Oziaş
şi căpeteniile au zis către ea: "Mergi
în pace, şi Domnul Dumnezeu să fie cu tine, ca să ne
răzbune de vrăjmaşii noştri!"
36. Şi
părăsind camera ei, ei s-au dus la locurile lor.
|