CAPITOLUL 4 
Ierusalimul deplânge pustiirea sa. Îndemn spre răbdare. Proorocie despre mântuire. 

l. Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care dăinuieşte în veac; toţi cei ce o ţin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri. 
2. Întoarce-te, Iacove, şi te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei. 
3. Nu da altuia mărirea ta şi cele de folos ţie, celui de alt neam. 
4. Fericiţi suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat. 
5. Îndrăzneşte, poporul meu, pomenirea lui Israel. 
6. Vândutu-v-aţi neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că aţi mâniat pe Dumnezeu, v-aţi dat vrăjmaşilor. 
7. Pentru că aţi întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, şi nu lui Dumnezeu. 
8. Şi aţi uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veşnic, şi aţi întristat Ierusalimul care v-a hrănit. 
9. Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu şi a zis: Auziţi, vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus întristare mare, 
10. Că am văzut robirea fiilor mei şi a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Veşnic. 
11. Că i-am hrănit cu bucurie şi i-am slobozit cu plângere şi cu jale. 
12. Nimeni să nu se bucure de mine, care sînt văduvă şi părăsită de mulţi; am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuţi de la legea lui Dumnezeu. 
13. Şi judecăţile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învăţăturii în dreptatea Lui n-au mers. 
14. Veniţi, vecinele Sionului, şi vă aduceţi aminte de robirea fiilor şi a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Veşnic. 
15. Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de ruşine şi de altă limbă. 
16. Că nu s-au ruşinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc şi au luat pe cei iubiţi ai văduvei, şi pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice. 
17. Şi eu cu ce v-aş putea ajuta? 
18. Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmaşilor voştri. 
19. Duceţi-vă, fiilor, duceţi-vă, că eu am rămas pustie. 
20. Dezbrăcatu-m-am de veşmântul păcii şi m-am îmbrăcat cu sacul rugăciunii mele, şi voi striga către Cel Veşnic în zilele mele: 
21. Îndrăzniţi, fiilor, strigaţi către Dumnezeu şi El vă va scoate din silnica robie şi din mâna vrăjmaşilor. 
22. Că eu de la Cel Veşnic am nădăjduit izbăvirea voastră şi mi-a venit bucurie de la Cel Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă degrab de la El. 
23. Că v-am trimis cu plângere şi cu jale, şi vă va întoarce către mine Dumnezeu, cu bucurie şi veselie în veac. 
24. Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, aşa vor vedea curând izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va veni vouă cu slavă mare şi cu strălucirea Celui Veşnic. 
25. Fiilor! Îndelung răbdaţi mânia care v-a venit de la Dumnezeu. Vrăjmaşul te-a prigonit, dar vei vedea în curând pieirea lui şi pe grumajii lui vei pune piciorul tău. 
26. Copiii mei cei răsfăţaţi au mers pe căi aspre, au fost ridicaţi ca o turmă prădată de vrăjmaş. 
27. Îndrăzniţi, fiilor, şi strigaţi către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Îşi va aduce aminte de voi. 
28. Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateţi de la Dumnezeu, întoarceţi-vă şi căutaţi-L de zece ori mai puternic. 
29. Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veşnică veselie odată cu mântuirea voastră. 
30. Îndrăzneşte, Ierusalime, te va mângâia Cel care ţi-a dat un nume! 
31. Vai de cei ce ţi-au făcut mult rău şi s-au bucurat de căderea ta! 
32. Vai cetăţilor ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care a primit pe fiii tăi! 
33. Că precum ea s-a bucurat de căderea ta şi a fost fericită de ruina ta, aşa se va mâhni pentru pustiirea sa. 
34. Şi voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult şi semeţia ei va fi spre plângere. 
35. Că un foc va veni peste ea de la Cel Veşnic, pentru zile îndelungate, şi va fi locuită de demoni multă vreme. 
36. Priveşte către răsărit, Ierusalime, şi vezi bucuria care-ţi vine de la Dumnezeu. 
37. Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până la apus, adunaţi prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.