CAPITOLUL 3
Mustrări şi îndemnuri la
pocăinţă.
1. Şi a mai spus:
"Dacă un bărbat îşi lasă femeia, şi ea se duce
de la el şi se face soţie altui bărbat, mai poate ea oare
să se întoarcă la el? Prin aceasta nu s-ar întina în adevăr,
oare, ţara aceea?" Şi tu te-ai desfrânat cu mulţi
iubiţi şi vrei să te întorci la Mine?
zice Domnul.
2. Ridică-ţi
ochii spre înălţimi şi priveşte: Unde oare nu s-au
desfrânat aceia cu tine? Şezut-ai pentru ei lângă cale, ca arabul
în pustiu, şi ai spurcat ţara cu desfrânarea ta Şi cu
vicleşugul tău.
3. De aceea ploile de
toamnă au lipsit şi la fel şi cele de primăvară, dar
Tu ai avut frunte de desfrânată şi nu te-ai ruşinat.
4. Şi acum strigi
către Mine: "Tatăl meu, Tu ai
fost povăţuitorul tinereţilor mele!
S. Oare pentru totdeauna va fi El mânios şi oare veşnic va
păstra în Sine mânia?" Iată ce ai zis, dar de făcut faci
rele şi sporeşti în acelea.
6. Zisu-mi-a Domnul în
zilele lui Iosia: "Văzut-ai ce-a făcut Israel, această
fiică necredincioasă? A umblat pe toţi munţii înalţi
şi pe sub tot copacul umbros şi s-a desfrânat pe acolo.
7. După ce a
făcut toate acestea, i-am zis: "Întoarce-te la Mine!"
Dar nu s-a întors. Şi a văzut acestea Iuda, sora sa cea
necredincioasă.
8. Şi deşi am
lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă pentru atâtea fapte de
desfrânare şi i-am dat carte de despărţire, am văzut
că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus şi
ea să se desfrâneze.
9. Şi prin
neruşinarea desfrânărilor ei a pângărit ţara şi s-a
desfrânat cu pietrele şi cu lemnele.
10. Peste toate acestea
Iuda, necredincioasa soră a fiicei lui Israel, nu s-a întors la Mine
din toată inima sa, ci numai din prefăcătorie", zice
Domnul.
11. Apoi iarăşi
mi-a zis Domnul: "Fiica lui Israel cea necredincioasă s-a dovedit
că e mai dreaptă decât Iuda cea lepădată de
Dumnezeu.
12. Mergi
de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi:
Întoarce-te, necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul,
că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea,
pentru că sunt milostiv şi nu Mă
voi mânia pe veci, zice Domnul.
13. Recunoaşte-ţi
însă vinovăţia ta, căci te-ai abătut de la Domnul
Dumnezeul tău şi te-ai desfrânat cu dumnezei străini sub tot
arborele umbros şi glasul Meu nu l-ai
ascultat, zice Domnul.
14.
Întoarceţi-vă, voi copii căzuţi de la credinţă,
zice Domnul, că M-am unit cu voi
şi vă voi lua câte unul de cetate şi câte doi de seminţie
şi vă voi aduce în Sion.
15. Apoi vă voi da
păstori după inima Mea, care
vă vor păstori cu ştiinţă şi pricepere.
16. Când vă veţi
înmulţi şi veţi ajunge mult roditori pe pământ, în zilele
acelea, zice Domnul, nu se va mai zice: "O, chivotul
aşezământului Domnului". Nimeni nu se va mai gândi la el,
nimeni nu-şi va mai aduce aminte de el, nimănui nu-i va mai
părea rău de el, nimeni nu va mai face altul.
17. În vremea aceea
Ierusalimul se va numi tronul Domnului şi toate popoarele se vor aduna
acolo pentru numele Domnului şi nu se vor mai purta după
îndărătnicia inimii lor celei rele.
18. În zilele acelea va
veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi se vor duce împreună din
ţara de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o Eu
moştenire părinţilor voştri.
19. Eu Mi-am
zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor şi
să-ţi dau ţara cea plăcută, care este
moştenirea cea mai frumoasă a mulţimii poporului? Dar
iarăşi Mi-am zis: Tu Mă
vei numi Tată al tău şi nu te vei mai depărta de Mine.
20. Însă tocmai cum
femeia necredincioasă înşală pe iubitul său, aşa
şi voi, casa lui Israel, v-aţi purtat cu înşelăciune
faţă de Mine, zice Domnul.
21. Glas se aude pe
înălţimi, s-aude plânsul jalnic al fiilor lui Israel, care se
tânguiesc pentru că şi-au stricat căile lor şi au uitat
pe Domnul Dumnezeul lor.
22.
Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voi
vindeca neascultarea voastră! Ziceţi: Iată venim la Tine,
că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.
23. Cu adevărat în
deşert ne-am pus nădejdea în dealuri şi în mulţimea
munţilor; cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea
lui Israel.
24. Din tinereţea
noastră această urâciune a mâncat ostenelile părinţilor
noştri: oile lor, boii lor, fiii lor şi fiicele lor.
25. Iar noi zăcem în
ruşinea noastră şi ocara noastră ne acoperă, pentru
că am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, şi
noi şi părinţii noştri din tinereţea noastră
şi până în ziua de astăzi şi n-am ascultat glasul
Domnului Dumnezeului nostru".
|