CAPITOLUL 9
Plângerea proorocului. Ameninţări de la Dumnezeu.
1. O, cine va da capului
meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să plâng ziua
şi noaptea pe cei loviţi ai fiicei poporului meu?
2. O, de mi-ar da cineva un
adăpost de călători în pustiu, aş părăsi pe
poporul meu şi m-aş duce de la ei, căci eu toţii sunt
nişte desfrânaţi şi ceată de defăimători!
3. "Ca un arc îşi
încordează limbile lor pentru minciună şi se întăresc pe
pământ prin nedreptate, că trec de la rău la mai rău
şi pe Mine nu Mă
cunosc, zice Domnul.
4. Păziţi-vă
fiecare de prietenul vostru şi nu vă încredeţi în nici unul
din fraţii voştri, că fiecare frate pune piedică
celuilalt şi fiecare prieten împrăştie clevetiri.
5. Fiecare înşală
pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins
limba la minciună şi viclenesc până obosesc.
6. Tu trăieşti în
mijlocul viclenilor şi ei din pricina vicleniei nu Mă
cunosc pe Mine", zice Domnul.
7. De aceea, aşa zice
Domnul Savaot: "Îi voi topi şi-i voi încerca; oare ce altceva pot
să fac Eu cu fiica poporului Meu?
8. Limba lor este
săgeată ucigătoare şi grăieşte viclenii; cu
buzele lor grăiesc prietenos către aproapele lor, iar în inimă
ei făuresc cătuşe.
9. E cu putinţă,
oare, să nu-i pedepsesc pentru aceasta, zice Domnul, şi sufletul Meu
să nu se răzbune pe un popor ca acesta?
10. Pentru munţi voi
ridica plângere şi bocet şi pentru păşunile pustiului
mă voi tângui, pentru că vor fi arse, şi nimeni nu va mai
umbla pe acolo şi nu se va mai auzi glasul turmelor; de la
păsările cerului şi până la animale toate s-au
împrăştiat şi s-au dus!
11. Şi voi face
Ierusalimul o movilă de pietre şi sălaş şacalilor,
iar cetăţile lui Iuda le voi face pustietate fără
locuitori".
12. Cine este
înţeleptul, care să priceapă, şi cui a grăit gura
Domnului, ca să spună pentru ce a pierit ţara şi a fost
arsă ca un pustiu, încât nimeni să nu mai treacă prin
ea?
13. Şi Domnul a
răspuns: "Pentru că au părăsit Legea Mea,
pe care le-am pus-o Eu, şi n-au ascultat glasul Meu,
nici nu s-au purtat cum le poruncea acel glas,
14. Ci au umblat după
îndărătnicia inimii lor şi în urma lui Baal, cum i-au
învăţat părinţii lor".
15. De aceea, aşa zice
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Iată, îi voi hrăni cu
pelin şi le voi da să bea apă cu fiere, şi-i voi risipi
printre popoarele
16. Pe care nu le-au
cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite pe urma
lor sabie până îi voi pierde".
17. Aşa zice Domnul
Savaot: "Gândiţi-vă şi chemaţi bocitoare ca să
bocească; trimiteţi la cele mai isteţe în asemenea lucru, ca
să vină!"
18. Să se
grăbească dar a înălţa o cântare de jale pentru noi, ca
să curgă lacrimi din ochii noştri şi din genele noastre
să curgă apă.
19. Căci glas de plângere
se aude din Sion, zicând: "Cât suntem de prăpădiţi
şi cât de cumplit batjocoriţi, că trebuie să
părăsim ţara, pentru că locuinţele noastre au fost
dărâmate!
20. Aşadar, femei,
ascultaţi cuvântul Domnului şi să ia aminte urechea voastră
la cuvântul gurii Lui! învăţaţi pe fiicele voastre a boci
şi una pe alta să se înveţe cântece de bocet,
21. Că iată
moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în
casele noastre, ca să piardă pe copiii din uliţă şi
pe tinerii din pieţe;
22. Şi vor cădea
trupurile oamenilor ca gunoiul aruncat pe ogor şi ca snopii în urma
secerătorului, şi nu va fi cine să-i strângă".
23. Aşa zice Domnul:
"Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, să
nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu
bogăţia sa;
24. Ci de se laudă
cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe; şi Mă
cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cel ce fac milă şi
judecată şi dreptate pe pământ, căci numai aceasta este
plăcut înaintea Mea, zice Domnul.
25. Iată, vin zile,
zice Domnul, când voi cerceta pe toţi cei tăiaţi şi
netăiaţi împrejur:
26. Egiptul şi Iuda,
Edomul şi pe fiii lui Amon, Moabul
şi pe toţi locuitorii pustiului, care-şi tund părul
împrejurul frunţii lor, căci toate aceste popoare sunt
netăiate împrejur, iar casa lui Israel toată este cu inima
netăiată împrejur".
|