CAPITOLUL 52
Pustiirea Ierusalimului. Evreii duşi robi în Babilon.
l. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când a început să
domnească şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei
sale era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna.
2. El a făcut rele în ochii Domnului, precum
făcuse şi Ioiachim.
3. De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului
şi a lui Iuda până într-atât încât i-a lepădat de la faţa
Sa, şi Sedechia a fost dat jos de regele Babilonului.
4. Era în al nouălea an al domniei lui, în luna a
zecea, în ziua a zecea a lunii acesteia, când a venit Nabucodonosor, regele
Babilonului, cu toată oştirea sa împotriva Ierusalimului, l-a
înconjurat şi a făcut împrejurul lui valuri de pământ.
5. Cetatea a stat împresurată până în anul al
unsprezecelea al regelui Sedechia.
6. Iar în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia, s-a
întărit foametea în cetate, şi poporul ţării nu mai avea
pâine.
7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, pe
unde au ieşit toţi oştenii şi au fugit din cetate noaptea
pe porţile ce se aflau între cele două ziduri de lângă
grădina regelui; iar Caldeii erau împrejurul cetăţii.
8. Şi a alergat oştirea Caldeilor după rege
şi a ajuns pe Sedechia în şesurile Ierihonului. Atunci toată
oştirea lui a fugit de la el.
9. Deci au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului
în Ribla, în ţinutul Hamat, unde acesta l-a judecat.
10. Regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia
înaintea ochilor acestuia; a junghiat de asemenea în Ribla şi pe
toţi cei mari din Iuda.
11. Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi a poruncit
să-l încătuşeze cu cătuşe de aramă; şi l-a
dus regele Babilonului la Babilon şi l-a pus în casa cea de pază,
unde l-a ţinut până în ziua morţii lui.
12. în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii acesteia, în
anul al nouăsprezecelea al regelui Nabucodonosor, regele Babilonului, a
venit Nebuzaradan, căpetenia gărzii, care stătea înaintea
regelui Babilonului, la Ierusalim şi a ars templul Domnului,
13. Casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate
casele cele mari le-a ars cu foc;
14. Iar oştirea Caldeilor, care era cu căpetenia
gărzii, a dărâmat toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
15. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a
strămutat pe cei săraci din popor şi tot poporul care
rămăsese în cetate şi pe cei care se predaseră regelui
Babilonului şi toată rămăşiţa de popor.
16. Şi numai puţini din poporul sărac al
ţării au fost lăsaţi de Nebuzaradan, căpetenia
gărzii, ca lucrători pentru vii şi ogoare.
17. Caldeii au sfărâmat stâlpii cei de aramă, care
se aflau în templul Domnului, postamentele şi marea de aramă care
se afla în templul Domnului, şi toată arama lor au dus-o la
Babilon.
18. Au luat lighenele, lopeţile, cuţitele şi
castroanele, lingurile şi toate vasele de aramă, care erau
întrebuinţate la slujbele dumnezeieşti;
19. Şi căpetenia gărzii a mai luat vasele
şi cleştele, cazanele şi candelele, căţuile şi
cupele - tot ce era de aur şi ce era de argint.
20. De asemenea au luat cei doi stâlpi, marea şi cei
doisprezece boi de aramă, care serveau de postament şi pe care
regele Solomon îi făcuse pentru templul Domnului. În toate acestea era
atâta aramă, cât nu se putea cântări.
21. Fiecare stâlp din aceştia era de optsprezece
coţi în înălţime şi o sfoară de doisprezece
coţi îl putea cuprinde împrejur, iar grosimea pereţilor lor era de
patru degete, căci înăuntru nu erau plini.
22. Coroana unui stâlp era de aramă şi
înălţimea ei era de cinci coţi. Şi pereţii ei
şi rodiile dimprejur erau toate de aramă. Asemenea coroană cu
rodii era şi la celălalt stâlp.
23. De jur împrejur erau nouăzeci şi şase de
rodii; tot aşa şi la celălalt stâlp împrejurul coroanei lui
erau rodii.
24. Căpetenia gărzii a luat şi pe Seraia
arhiereul şi pe Sofonie, preotul al doilea, şi pe trei
străjeri ai pragurilor.
25. Din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie
peste oştiri, şi şapte oameni, care stăteau înaintea
regelui şi care se aflau în cetate; au mai luat pe secretarul
căpeteniei oştirii, care înscrisese la oştire pe poporul
ţării, precum şi şaizeci de oameni din poporul
ţării, care s-au găsit în cetate.
26. Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia
gărzii, şi i-a dus la Nabucodonosor, regele Babilonului, în
Ribla.
27. Şi i a lovit pe ei regele Babilonului şi i-a
omorât în Ribla cea din ţara Hamat. Aşa a fost strămutat Iuda
din ţara sa.
28. Iată acum poporul pe care l-a strămutat
Nabucodonosor: în luna a şaptea, trei mii douăzeci şi trei de
oameni;
29. În al optsprezecelea an al lui Nabucodonosor au fost
strămutaţi din Ierusalim opt sute treizeci şi două de
suflete;
30. În anul al douăzeci şi treilea al lui
Nabucodonosor, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat din
Iudei şapte sute patruzeci şi cinci de suflete: în total patru mii
şase sute de suflete.
31. În anul al treizeci şi şaptelea după
strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea,
în douăzeci şi cinci ale lunii, Evil-Merodac, regele Babilonului,
în anul întâi al domniei lui, s-a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda,
şi l-a scos din închisoare;
32. A vorbit cu el prieteneşte şi a pus scaunul
lui mai sus decât al altor regi care erau la el în Babilon.
33. A schimbat hainele lui de închisoare şi Ioiachim a
mâncat întotdeauna la masa regelui în toate zilele lui.
34. Hrana lui i s-a dat de la rege zilnic, până la
moartea sa, în toate zilele vieţii sale.
|
|