|
CAPITOLUL 5
Căinţa cea prea târzie a păcătoşilor; fericirea
drepţilor şi pedepsirea necredincioşilor.
l. Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea
celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale.
2. Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită
frică şi se vor minuna de minunea mântuirii dreptului.
3. Ei vor zice, căindu-se în inima lor şi gemând
întru strâmtorarea duhului lor: "Acesta este pe care-l aveam
altădată de batjocură şi ţinta ocărilor
noastre.
4. Nebunii de noi! Am socotit viaţa lui o nebunie
şi moartea lui o ticăloşie.
5. Şi iată cum a fost socotit între fiii lui
Dumnezeu şi partea lui între sfinţi!
6. Aşadar noi am rătăcit de la calea
adevărului şi lumina dreptăţii n-a strălucit pentru
noi şi nouă soarele nu ne-a răsărit.
7. Ne-am săturat de cărările
fărădelegii şi ale pierzării; am străbătut
pustietăţi neumblate, iar calea Domnului n-am cunoscut-o.
8. Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit
bogăţia Şi toată fala ei?
9. Toate acestea au trecut ca umbra şi ca o veste care
se duce pe aci încolo.
10. Au trecut la fel cu corabia care răzbate marea
învolburată şi a cărei urmă în apă nu poţi s-o
mai găseşti şi nici trecerea ei, în mijlocul valurilor;
11. Sau ca pasărea ce zboară în aer şi a
cărei călătorie nu lasă nici un semn; căci ea,
bătând cu aripile vântul cel uşor şi despicându-l cu avântul
pornirii, îşi taie cale prin mişcarea penelor, iar după aceea
nimic nu mai arată pe unde a trecut.
12. Sau la fel cu săgeata care zboară spre locul
însemnat, iar aerul pe care l-a spintecat se împreună la loc şi nu
poţi să mai ştii care i-a fost urma.
13. Tot aşa şi noi ne-am născut şi am
isprăvit cu viaţa şi nu putem să arătăm nici un
semn de faptă bună, ci în răutatea noastră ne-am
risipit.
14. Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca
praful pe care-l spulberă vântul, este ca pâcla subţire pe care o
împrăştie vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere şi
ca amintirea unui oaspete de o singură zi care se destramă.
15. Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului
şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are
grijă de ei.
16. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului
împărăţia frumuseţii şi cununa cea
strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu
braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi.
17. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va
întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească
vrăjmaşilor.
18. Din dreptate El Îşi va face platoşă
şi din judecata cea nefăţarnică Îşi va face
coif.
19. Din sfinţenia Sa va face pavăză
nebiruită;
20. Iar din cumplita Sa mânie va face sabie
ascuţită şi lumea va porni război împreună cu El
împotriva celor fără de minte.
21. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine
îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic
încordat al norilor.
22. Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de
grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi
râurile îi vor îneca vijelios.
23. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva
lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce
pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor
puternici.
|