|
CAPITOLUL 11
Înţelepciunea povăţuitoare poporului ales. Dumnezeu
pedepseşte pe vrăjmaşii lui şi aşteaptă
îndreptarea păcătoşilor.
1. Făcut-a să sporească lucrările lor
prin mâna sfântului prooroc,
2. Şi-au făcut cale prin pustiul cel nelocuit,
şi-au întins corturile lor în locuri neumblate.
3. Au stat dârji împotriva duşmanilor lor şi au
respins pe potrivnicii lor.
4. Au îndurat setea şi au chemat numele Tău
şi apă li s-a dat dintr-o stâncă aspră şi din
piatră şi-au astâmpărat astfel setea.
5. Ceea ce fusese pedeapsă pentru vrăjmaşi
s-a făcut pentru ei, în nevoia lor, binecuvântare.
6. Şi pe când apa marelui fluviu se prefăcuse în. sânge
necurat,
7. Spre pedeapsă că Faraon poruncise să
ucidă pe copii, Tu ai dat celor ce-şi pierduseră nădejdea
apă din belşug;
8. Şi astfel le-ai arătat prin setea de care
suferiseră, cu ce pedeapsă pedepseşti pe potrivnicii
lor.
9. Şi din această certare, cu toate că
fuseseră certaţi cu cruţare, ei au ştiut cum sunt
chinuiţi nelegiuiţii, judecaţi sub mânie.
10. Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care
dojeneşte, iar pe ceilalţi i-ai pedepsit ca un împărat aspru
care osândeşte.
11. Şi cei care erau de faţă şi cei de
departe se chinuiau deopotrivă.
12. O îndoită durere i-a cuprins şi suspinau,
aducându-şi aminte de lucrurile trecute.
13. Căci dându-şi seama că pedepsele lor au
fost spre binele celor scăpaţi, au cunoscut puterea lui
Dumnezeu,
14. Acela pe Care mai înainte L-au lepădat şi L-au
avut de batjocură, mai pe urmă s-au minunat în faţa Lui,
după ce au suferit o sete cu totul altfel decât cei drepţi.
15. Pentru gândurile cele neînţelegătoare ale
destrăbălării lor, care îi rătăceau şi-i
aduceau să cinstească animalele cele necuvântătoare şi
fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stăpâne, spre pedeapsă,
mulţime de animale fără minte,
16. Ca să înveţe că prin ceea ce
păcătuieşte cineva, prin aceea se şi
pedepseşte.
17. Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a
zidit lumea din nimic, să trimită asupra lor mulţime de
urşi şi lei fioroşi,
18. Sau de fiare nou-create, necunoscute şi pline de
turbare, suflând aburi arzători, scoţând pe nas fum puturos, sau
risipind din ochi înfricoşătoare fulgere.
19. Şi aceste fiare puteau să-i omoare nu numai cu
muşcătura, dar să-i îngrozească şi chiar să-i
ucidă cu vederea lor.
20. Şi fără de acestea, puteau să
piară numai la o suflare, urmăriţi de dreptatea
răzbunătoare şi vânturaţi de vântul puterii Tale; ci
toate le-ai rânduit cu măsură, cu număr şi cu
cumpănă.
21. Căci Tu pururea ai putere nemărginită
şi tăriei braţului Tău cine va sta împotrivă?
22. Lumea toată, înaintea Ta, este ca acel pic de praf,
care face cumpăna să se plece şi ca picătura de rouă
cea de dimineaţă, ce se coboară pe pământ.
23. Şi miluieşti pe toţi, că toate le
poţi şi treci cu vederea greşelile oamenilor, ca să se
pocăiască.
24. Pentru că iubeşti toate cele ce sunt şi
nimic nu urgiseşti din cele ce ai făcut, că dacă ai fi
urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit.
25. Şi cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu?
Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat de Tine la
fiinţă?
26. Dar Tu ierţi tuturor, că toate ale Tale sunt,
Stăpâne, iubitorule de suflete.
|