|
CAPITOLUL 12
Nemărginirea răbdării şi a dreptăţii lui
Dumnezeu.
1. Duhul Tău cel fără stricăciune
este întru toate.
2. Pentru aceea pedepseşti cu măsură pe cei
care cad şi, când păcătuiesc, le deschizi ochii şi-i
dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să
creadă întru Tine, Doamne.
3. De locuitorii cei de demult ai sfântului Tău
pământ Te-ai scârbit,
4. Căci făceau lucruri nelegiuite,
vrăjitoreşti şi aduceau jertfe necurate,
5. Omorând fără milă pe prunci, mâncând carne
omenească şi adăpându-se cu sânge; pe aceşti jertfitori
spurcaţi
6. Şi părinţi ucigaşi ai unor prunci
fără de apărare ai voit să-i nimiceşti prin mâinile
părinţilor noştri,
7. Aşa încât acest pământ, care este mai de cinste
înaintea Ta decât toate celelalte, să primească - vrednici
locuitori - pe fiii lui Dumnezeu.
8. Dar şi pe aceia ca pe nişte oameni i-ai iertat
şi le-ai trimis, ca soli ai oştirii Tale pedepsitoare, tăuni
care înţeapă, ca să-i ucidă cu încetul.
9. Nu pentru că n-ai fi putut supune cu război pe
cei necredincioşi celor drepţi, sau să-i pierzi
dintr-odată cu groaznice fiare, sau cu o poruncă scurtă,
10. Ci ai judecat să-i iei cu încetul dându-le loc de
pocăinţă, deşi bine ştiai că neamul lor este
viclean şi răutatea lor este firească şi răsădită
înlăuntru şi că gândul lor nu se va schimba în veac,
11. Pentru că din început a fost sămânţă
blestemată. Apoi nici pentru aceea că Te-ai teme de cineva, Te-ai
arătat îndelung-răbdător cu păcatele lor.
12. Căci cine ar putea să-ţi zică: Ce-ai
făcut? Sau cine va sta împotriva judecăţii Tale? Sau cine Te
va scoate vinovat pentru neamurile cele nimicite, pe care Tu însuţi
le-ai făcut? Sau cine se va ridica asupra Ta cu judecată pentru
oamenii cei nedrepţi?
13. Că nu este alt dumnezeu afară de Tine, care
să aibă grijă de toate şi căruia să-i
dovedeşti că judecăţile Tale sunt totdeauna drepte.
14. Nu este nici împărat, nici stăpânitor care
să poată să ridice ochii în faţa Ta şi să-ţi
ceară socoteală pentru cei pe care i-ai nimicit.
15. Ci, fiind drept, toate le cârmuieşti cu dreptate
şi socoteşti lucru nepotrivit cu puterea Ta ca să
osândeşti pe cel care nu trebuie pedepsit.
16. Puterea Ta este începutul dreptăţii şi,
pentru că eşti Stăpân a toate, către toţi cu
îngăduinţă Te arăţi.
17. Arăţi tăria Ta celor care nu cred în
atotputernicia Ta şi înfrângi cutezanţa celor care o cunosc.
18. Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu
blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că
la Tine este puterea, când voieşti.
19. Prin lucruri ca acestea ai învăţat pe poporul
Tău că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni şi ai
dat fiilor Tăi bună nădejde, că le laşi timp să
se pocăiască de păcate.
20. Că de vreme ce ai pedepsit cu atâta
încetineală şi îngăduinţă pe duşmanii
slujitorilor Tăi, deşi erau vinovaţi până la moarte,
dându-le timp şi loc să se abată de la nelegiuirea lor,
21. Atunci cu câtă luare aminte judeci Tu pe robii
Tăi, ai căror părinţi au primit de la Tine jurăminte
şi legămintele unor strălucite
făgăduinţe!
22. Deci când ne mustri, Tu baţi pe vrăjmaşii
noştri de mii de ori mai mult, ca să ţinem în seamă
bunătatea Ta, când judecăm; iar când suntem judecaţi, să
nădăjduim în îndurarea Ta.
23. Drept aceea, pe cei nedrepţi care şi-au
trăit viaţa nebuneşte, i-ai pedepsit cu înseşi faptele
lor urâcioase.
24. Căci au mers atât de departe pe căile
rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai
respingătoare, înşelându-se ca pruncii cei fără de
înţelepciune.
25. Pentru aceea, ca unor prunci fără de minte
le-ai trimis o pedeapsă de râs.
26. Iar cei care nu s-au pătruns de această
certare neînsemnată vor simţi o pedeapsă vrednică de
Dumnezeu.
27. Suferind şi tulburându-se cu ceea ce ei socoteau a
fi dumnezei, au cunoscut pe Dumnezeul cel adevărat, pe Care
altădată au zis că nu-L cunosc; pentru aceea, osânda cea mai
de pe urmă a venit asupra lor.
|