CAPITOLUL 13
Mustrarea celor ce nu cred şi nebunia închinării la idoli.
1. Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care
nu cunosc pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând de la
bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este,
nici din cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe
meşter;
2. Ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii
sau focul, sau vântul, sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa
năvalnică, sau luminătorii cerului;
3. Ei, care, desfătaţi de frumuseţea
acestora, le-au luat drept dumnezei, să ştie acum cu cât este
Stăpânul mai presus decât acestea, că El, Cel Care Însuşi este
începătorul frumuseţii, este făcătorul lor.
4. Iar dacă se minunează de putere şi de
lucrare, să înţeleagă din acestea cu cât este mai puternic Cel
care le-a făcut.
5. Căci din mărimea şi frumuseţea făpturilor
poţi să cunoşti bine, socotindu-te, pe Cel care le-a
zidit.
6. Dar, în acelaşi timp, în toate acestea este oarecare
neajuns, căci doar unii ca aceştia rătăcesc căutând
pe Dumnezeu şi străduindu-se să-L afle.
7. Căci, îndeletnicindu-se cu lucrările lui
Dumnezeu şi cercetându-le, ei se încredinţează cu vederea cât
de frumoase sunt cele văzute.
8. De altă parte, ei n-au cuvânt să li se ierte
rătăcirea.
9. Că dacă au putut să adune atâta
învăţătură, ca să cerceteze lumea, cum n-au aflat ei
mai degrabă pe Stăpânul lumii?
10. Dar sunt cu totul ticăloşi şi şi-au
pus nădejdea în lucruri fără de viaţă cei care au
numit dumnezei lucrurile mâinilor omeneşti, aurul şi argintul cu
meşteşug lucrat şi închipuiri de dobitoace sau piatră
netrebnică, cioplită de mână de demult.
11. Un meşter lemnar a tăiat din pădure un
lemn bun de lucrat, l-a jupuit de coajă şi apoi cu îndemânarea sa a
făcut din el o unealtă folositoare spre slujba vieţii.
12. Rămăşiţele de la lemnul lucrat le
pune pe foc să îşi fiarbă de mâncare şi îşi
potoleşte foamea.
13. Şi ce-a mai rămas dintr-acestea, nefiind de
nici o treabă, pentru că este lemn strâmb şi noduros, îl
ciopleşte ca să-i treacă de urât şi, potrivindu-l şi
meşteşugindu-l, l-a făcut asemenea cu chipul de om.
14. Sau l-a făcut asemenea vreunui dobitoc de nimic
şi, vopsindu-l peste tot şi rumenindu-l la faţă cu vopsea
roşie, i-a ascuns toate metehnele.
15. Apoi i-a făcut în perete bună aşezare,
l-a pus acolo şi l-a întărit cu piroane de fier.
16. El are grijă de idol să nu cadă,
ştiind bine că nu-şi poate ajuta singur, căci nu este
decât un chip care are nevoie de ajutor.
17. Dar el se roagă chipului pentru averea sa, pentru
nunţile sale şi pentru fiii săi şi nu se
ruşinează a vorbi către lucrul cel neînsufleţit.
18. El cere sănătate de la cel neputincios, se
roagă de viaţă celui mort şi de ajutor celui ce nu poate
să dea nici unul; el se roagă de bună călătorie cui
nu poate să meargă în picioare.
19. Ca să-şi pună la adăpost averea,
alergătura şi izbânda muncii sale, el cere putere de la cel care
are mâinile cele mai betege.
|