CAPITOLUL 4
Îndemn spre milostenie şi înţelepciune; folosinţele lor.
1. Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit
de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să
aştepte.
2. Sufletul flămând să nu-l întristezi şi
să nu urgiseşti pe om când are lipsă.
3. Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia
a da celui lipsit.
4. Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda
şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac.
5. De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul
şi nu da loc omului să te blesteme.
6. Că rugăciunea celui ce te blestemă pe
tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a
făcut pe el.
7. Fă-te iubit adunării şi celui mai mare
smereşte capul tău.
8. Pleacă săracului urechea ta şi cu
blândeţe răspunde-i cele de pace.
9. Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l
năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger când
judeci.
10. Fii celor orfani ca un tată şi ca un
bărbat pentru mama lor.
11. Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te
va iubi mai mult decât mama ta.
12. Înţelepciunea înalţă pe fiii săi,
şi poartă grijă celor care o caută.
13. Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi
cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umple de
veselie.
14. Cel care o ţine va moşteni mărire şi
oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.
15. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei
care o iubesc, îi iubeşte Domnul.
16. Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi
cel care se apropie de ea va locui fără grijă.
17. Cine are încredere în ea are parte de ea şi
urmaşii lui o moştenesc,
18. Că umblă cu el cu faţa ascunsă
şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează
şi-l strâmtorează,
19. Şi-l chinuieşte cu învăţătura
sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru
îndreptările sale.
20. Şi iarăşi se va întoarce drept la el
şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse ale sale.
21. Iar de va rătăci, îl va părăsi
şi-l va da în mâinile căderii lui.
22. Păzeşte vremea şi fereşte-te de
rău şi pentru credinţa sufletului tău nu te
ruşina.
23. Căci este ruşine care aduce păcat şi
este ruşine care aduce mărire şi har.
24. Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba
sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru pierderea
ta.
25. Nu opri cuvântul în vreme de mântuire,
26. Că din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea
şi din graiurile limbii învăţătura.
27. Nu grăi împotriva adevărului, ci
ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură.
28. Nu-ţi fie ruşine a mărturisi
păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului.
29. Nu te supune omului nebun şi nu măguli
faţa celui puternic.
30. Până la moarte luptă-te pentru adevăr,
şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.
31. Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile
tale.
32. Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu
mânie pe casnicii tăi.
33. Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi
strânsă la dat.
|