|
CAPITOLUL 6
Despre ocară; însuşirile prieteniei celei adevărate şi
răsplata celor ce iubesc înţelepciunea.
1. Să nu te faci vrăjmaş în loc de
prieten, că numele rău ruşine şi ocară va
moşteni; aşa este păcătosul cel cu două limbi.
2. Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii
târât de ele ca de un taur furios.
3. Altfel frunzele tale vei mânca şi roadele tale vei
pierde şi vei rămâne ca un lemn uscat.
4. Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el şi
va face bucurie vrăjmaşilor.
5. Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi
limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri
binevoitoare.
6. Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu
tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.
7. Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l
punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în
el.
8. Pentru că este prieten până la o vreme şi
nu va rămâne în ziua necazului tău.
9. Şi este prieten care se întoarce în duşman
şi cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre ocara ta.
10. Şi este prieten soţ de masă şi nu va
rămâne lângă tine în ziua necazului tău.
11. Şi în zilele cele bune ale tale va fi ca şi
tine şi cu slugile tale va îndrăzni.
12. Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta şi de la
faţa ta se va ascunde.
13. Depărtează-te de duşmanii tăi
şi fii cu pază faţă de prietenii tăi.
14. Prietenul credincios este acoperământ tare; şi
cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară.
15. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna
şi nu este măsură a bunătăţii lui.
16. Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei
ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.
17. Cel ce se teme de Domnul bine va ţine
prieteşugul său, căci ca la sine ţine la aproapele
lui.
18. Fiule! Din tinereţile tale alege
învăţătura şi până la cărunteţile tale vei
afla înţelepciune.
19. Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te
de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune.
20. Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni
şi curând vei mânca roadele ei.
21. Cât de grea este celor neînvăţaţi şi
cel nepriceput nu va stărui în ea.
22. Căci ea este pentru el ca o piatră grea de
încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce.
23. Că înţelepciunea îndreptăţeşte
numele ei şi nu la mulţi este arătată.
24. Ascultă, fiule, şi primeşte
învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu.
25. Şi bagă picioarele tale în obezile ei şi
în lanţul ei grumazul tău.
26. Încovoaie umărul tău şi o poartă pe
ea şi să nu-ţi fie greu de legăturile ei.
27. Cu tot sufletul tău apropie-te de ea şi cu
toată puterea ta păzeşte căile ei.
28. Cearcă-o şi o caută şi ţi se va
arăta şi, dacă o vei afla, să nu o laşi.
29. Că mai pe urmă vei afla odihna ei şi
ţi se va întoarce întru bucurie.
30. Şi îţi vor fi obezile ei acoperământ de
tărie şi lanţurile ei podoabă de mărire.
31. Că podoabă de aur este în ea şi
legăturile ei fire de iachint.
32. Ca şi cu haină de mărire te vei
îmbrăca cu ea şi cunună de bucurie îţi vei pune.
33. De vei vrea, fiule, vei învăţa şi, de vei
pune sufletul tău, iscusit vei fi.
34. De-ţi va plăcea să asculţi, vei
învăţa şi de vei pleca urechea ta, înţelept vei fi.
35. Stai în tovărăşia celor bătrâni
şi cu cel înţelept te uneşte.
36. Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi
pildele înţelegerii să nu treacă de la tine.
37. De vei vedea înţelept, intră la el şi
pragurile uşilor lui să le roadă piciorul tău.
38. Cugetă întru poruncile Domnului şi întru legea
Lui pururea să gândeşti.
39. El va întări inima ta şi pofta
înţelepciunii tale se va da ţie.
|